Invitat la „Puterea Știrilor”, sociologul Dan Dungaciu a declarat că, la 4 iunie 1920, odată cu Tratatul de la Trianon, „românii și-au redobândit, și formal și legal, națiunea”. Potrivit sociologului, totul a pornit atunci de la viziunea președintelui american Woodrow Wilson, „care a plecat de la ideea că legitimitatea pentru constituirea statelor o are doar principiul naționalităților, adică majoritățile naționale”. El a subliniat că, prin acest tratat, nu Ungaria a pierdut teritorii, ci Imperiul Austro-Ungar.
„În România există o zi a tratatului de la Trianon, 4 iunie 1920. Astăzi se împlinesc un pic mai mult de 100 de ani, 103 ani, din punctul acesta de vedere avem, ca să zic așa, aranjamentul formal. Oamenii să-și aducă aminte de acea zi ca de o zi importantă din istoria națiunii române, doar că lucrurile trebuie privite într-o perspectivă un pic mai amplă. Ce s-a întâmplat la Trianon este consecința formală, juridică a ceea ce a început mai demult, a început la 1918. A început, dacă vreți, în momentul în care s-a schimbat o filosofie a istoriei. Nu s-a schimbat doar o perspectivă juridică asupra istoriei, ci un tip de filosofie asupra istoriei. Deci s-a trecut de la legitimitatea pe care ar fi avut-o la un moment dat imperiile, la legitimitatea pe care ți-o conferea doar principiul naționalității. Asta este esența americană, asta este esența viziunii președintelui american Woodrow Wilson, care a plecat de la ideea că legitimitatea pentru constituirea statelor o are doar principiul naționalităților, adică majoritățile naționale. Ce s-a întâmplat în 1918, prin marile Adunări Naționale sau prin reprezentarea populațiilor de la Chișinău la Alba Iulia, este expresia acestui fapt. Românii și-au redobândit, ca să zic așa, și formal și legal, națiunea, pentru că erau majoritari în acele teritorii. Nu Ungaria a participat la tratatul de la Trianon, s-a destrămat Imperiul Austro-Ungar și Ungaria a devenit pentru prima dată stat național, acoperind ca stat doar granițele pe care le putea umple etnic, așa zic unii. Prin urmare, Trianon a fost doar consemnarea juridică a acestui fapt.
Nu trebuie să interpretăm Trianonul ca ceva care s-a întâmplat în 1920, la 4 iunie, un moment astral pentru români, pentru că ar fi avut noroc sau s-au dus la o judecată și au câștigat un proces sau, dacă vreți, au tras lozul câștigător. Nu! Ungaria nu avea cum să câștige acel proces, pentru că era de partea greșită a istoriei. În momentul în care principiul naționalităților a intrat în joc ca principiu fundamental constitutiv care este funcțional și astăzi. În momentul acela Ungaria a pierdut această bătălie pentru că nu avea cum să participe la ea. Ungaria sau mă rog, imperiul Austro-Ungar era sortit să dispară pentru că fundamentul legitimității nu era cel real sau nu era cel care devenise esențial odată cu 1918, respectiv principiul naționalităților, de asta au apărut statele naționale, de asta statele naționale s-au constituit.
Prin urmare, partea maghiară putea, presupunând că vorbim despre partea maghiară, deși încă o dată, fac încă o precizare, nu Ungaria a cerut acele teritorii, pentru că Ungaria nu le avea, imperiul Austro-Ungar a avut acele teritorii, s-a destrămat și s-a născut și Ungaria în momentul în care s-a născut și națiunea română. Din punct de vedere juridic, Ungaria a apărut ca urmare a acestui tratat și Ungaria națională a apărut ca urmare a acestui tratat, repet imperiul a pierdut teritorii, nu Ungaria a pierdut teritorii. Asta este interpretarea pe care trebuie s-o acordăm, asta este interpretarea corectă, deci nu se punea problema că semnează sau nu semnează, imperiul era deja condamnat. Trianonul din 4 iunie n-a făcut decât să-i semneze, ca să zic așa, sentința și s-a intrat într-o altă logică de filosofie a istoriei, repet, cea consemnată și de președintele Wilson și încă suntem în acea logică. Noi suntem încă în logică statelor, logica statelor naționale, a majorităților care își impun și generează legitimitate”, a declarat sociologul Dan Dungaciu.
„Minoritatea românească din Ungaria e pe cale de dispariție”
Dan Dungaciu a vorbit și despre dezbaterea „La 100 de ani după Trianon, românii din Ungaria au dispărut. Care sunt efectele pentru relația București-Budapesta?” care a avut loc miercuri, la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” (ISPRI) al Academiei Române.
„Problema pe care am discutat-o astăzi într-un mod foarte concret este că, din nefericire, consemnăm astăzi, în anul de grație 2023, prin munca de echipă realizată de cercetători de la Universității din Oradea, coordonat de profesorul universitar Gabriel Moisa, că minoritatea românească din Ungaria este pe cale de dispariție. Practic, a intrat în procesul ireversibil de dispariție ca și comunitate. În termeni identitari, comunitatea românească de acolo nu va mai exista, pentru că s-a pierdut limba, se pierde uzul limbii nu doar în administrația publică, ci se pierde uzul limbi în familie. Practic nu există nici un tânăr de sub 20 de ani care să mai folosească limba română ca limbă de circulație, nici măcar în familie nu mai cunosc, nu mai vorbesc. Nu au existat niciodată în Ungaria licee românești, cum se tot clamează, au existat doar licee cu predare în limba maghiară și în care limba română era folosită ca o limbă străină două ore, adică orele de limba română se predau efectiv în limba română.
Deci, liceul, de pildă, liceul românesc Nicolae Bălcescu, despre care se tot vorbește, putea să se numească foarte simplu și liceul german Nicolae Bălcescu, liceul englez Nicolae Bălcescu, liceul francez Nicolae Bălcescu, pentru că și limba franceză se predă în limba franceză când sunt orele de franceză, limba engleză se predă în limba engleză când sunt orele de engleză, limba română se preda în limba română când sunt orele de limba română. În rest, totul s-a făcut și se face în limba maghiară, deci, din punctul acesta de vedere, asistăm la un episod care este tragic la scara istoriei și la scara dimensiunii românității, latinității orientale, românității orientale, dacă vreți, dispariția sub ochii noștri a unei comunități românești din Ungaria, care din această perspectivă este poate unul dintre cele mai tragice dacă nu cel mai tragic moment care a survenit semnării Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920. Acesta este momentul pe care l-am discutat sau acesta a fost punctul de plecare de la care a pornit dezbaterea organizată la Casa Oamenilor de Știință de Studii Police și Relații Internaționale a Academiei Române în parteneriat cu Universitatea din Oradea”, a mai spus sociologul Dan Dungaciu.
103 ani de la Tratatul de la Trianon
Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.
Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).
