În ultimii ani, guvernele României au abuzat de capacitatea lor de a legifera. Potrivit Constituției, puterea Executivă poate emite Ordonanțe de Urgență numai în anumite situații. Art 115 precizează că „(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. În practică însă putem observa un exces legislativ al Guvernului, manifestat în special în ultimii ani.
Guvernele Grindeanu – Tudose
După alegerile parlamentare din 2016, majoritatea PSD-ALDE din Legislativ a instalat un prim guvern condus de Sorin Grindeanu. Acest guvern a rezistat însă doar 6 luni de zile, fiind dărâmat prin moțiune de cenzură chiar de către cei care l-au instalat – Partidul Social-Democrat. Guvernul Grindeanu a fost înlocuit cu guvernul Tudose, provenit din aceeași majoritate PSD-ALDE, care a rămas în funcție până la începutul anului 2018.
În mod normal ne-am putea aștepta ca guvernele Grindeanu – Tudose să nu fi făcut un exces legislativ. Asta pentru că în Parlament avem o majoritate PSD-ALDE care poate trece cu ușurință orice act normativ. În ciuda acestui fapt însă, guvernele Grindeanu – Tudose au dat numai puțin de 117 Ordonanțe de Urgență în anul 2017. Dintre acestea, cea mai controversată a fost OUG 13 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Această Ordonanță a scos în stradă zeci de mii de oameni în iarna anului 2017.
Guvernele Fifor – Dăncilă
După căderea guvernului condus de Mihai Tudose, a urmat un guvern interimar conduse de Mihai Fifor timp de câteva zile, după care majoritatea PSD-ALDE a instalat un nou guvern cu puteri depline – Guvernul Dăncilă. Din nou, în ciuda faptului că PSD și ALDE dețineau o majoritate confortabilă în Parlament, observăm că fervoarea cu care guvernul emite Ordonanțe de Urgență nu se diminează. În 2018 avem din nou un număr colosal de OUG-uri – 114. Până în 2019, atunci când avem căderea guvernului, Executivul mai emisese încă 65 de Ordonanțe de urgență.
Guvernul Orban
Ludovic Orban a ajuns premier după demiterea Guvernului Dăncilă, în urma unei moțiuni de cenzură. Guvernul a fost dărâmat însă inclusiv cu ajutorul unor politicieni PSD, iar Orban a fost nevoit să guvernele dintr-o postură minoritară. Ținând cont că PNL nu avea majoritatea necesară în Parlament pentru a trece cu ușurință acte normative, ne-am aștepta ca în această perioadă frecvența Ordonanțelor de Urgență să crească. Într-adevăr, până la sfârșitul anului 2019, guvernul condus de Ludovic Orban emisese deja 24 de Ordonanțe de Urgență. Recordul a fost însă stabilit în 2020. Până la alegerile parlamentare din acel an, guvernul condus de Ludovic Orban dăduse deja numai puțin de 210 Ordonanțe de Urgență, adică aproape de două ori mai multe decât oricare guvern anterior.
Guvernul Cîțu
Dup alegerile din decembrie 2020, Ludovic Orban a făcut un pas în spate, iar în locul său avea să vină Florin Cîțu. Acum PNL avea o majoritate parlamentară, datorită alianței cu USRPLUS și UDMR. Așa cum ne-am fi așteptat, frecvența Ordonanțelor de Urgență scade. Până la sfârșitul anului 2020 mai sunt date 16 Ordonanțe de Urgență, iar între iaunari și noiembrie 2021, guvernul avea să emită 120 de Ordonanțe de Urgență, un număr apropiat de cel emis de guvernele PSD-ALDE care se bucurau tot de o majoritate parlamentară. O altă explicație pentru frecvența Ordonanțelor de Urgență, atât în cazul guvernului Orban, cât și în cazul Guvernului Cîțu este legată de apariția pandemiei de COVID-19, o situație cu adevărat excepțională. Cu toate acestea, este greu de justificat, până și în această situație, numărul mare de OUG-uri emis de guvernul Orban.
Guvernul Ciucă
După guvernarea Cîțu a urmat guvernul condus de Nicolae Ciucă, cel care se află și în prezent în funcție. Până la sfârșitul anului 2021, guvernul condus de Ciucă, sprijinit de o super-majoritate parlamentară PNL-PSD-UDMR, dăduse 21 de Ordonanțe de Urgență.
În concluzie, excesul legislativ al puterii Executive reprezintă o constantă în ultimii ani. Cu toate acestea, ne putem aștepta la o frecvență mai mare a OUG-urilor din partea unui guvern care nu deține o majoritate parlamentară, așa cum a fost cazul guvernului Orban.
