Profesorul Ronald Mallett crede că a rezolvat problema călătoriei în timp. Secretul, spune el, constă în răsucirea ţesăturii spaţiu-timp cu un inel de lasere rotative pentru a crea o buclă de timp ce ar permite să călătoreşti înapoi. Va fi nevoie de multe alte explicaţii şi experimente, dar după o jumătate de secol de muncă, astrofizicianul în vârstă de 77 de ani a reuşit să-şi dea seama cum să facă acest lucru şi este mândru de uşa pe care o lasă deschisă ştiinţei, relatează „The Guardian”.
După ce, când avea 10 ani, şi-a pierdut tatăl la care ţinea foarte mult, Ronald Mallett a citit cărţile lui H.G. Wells şi Einstein, iar cei doi i-au inspirat cariera eminentă de fizician şi ambiţia sa de o viaţă de a construi o maşină a timpului.
Afirmaţia lui Ronald Mallett nu este chiar atât de ridicolă pe cât ar putea părea. Departamente academice întregi, cum ar fi Centrul pentru Timp de la Universitatea din Sydney, sunt dedicate studierii posibilităţii de a călători în timp. Massachusetts Institute of Technology (MIT) lucrează la o „maşină de inversare a timpului” pentru a detecta materia întunecată. Bineînţeles, există încă o mulţime de fizicieni care cred că a călători în timp – sau cel puţin a călători în trecut – este imposibil, dar în orice caz acesta nu pare să mai fie chiar visul ştiinţifico-fantastic care a fost odată.
Cu toate acestea, povestea modului în care Ronald Mallett, în prezent profesor emerit la Universitatea din Connecticut, a ajuns în acest punct ar putea fi extrasă direct dintr-o carte de benzi desenate. La un an după ce şi-a pierdut tatăl, Boyd, la vârsta de 10 ani, Mallett a pus mâna pe un exemplar al cărţii „Maşina timpului” de H.G. Wells şi a avut o revelaţie: avea de gând să îşi construiască propria maşină a timpului, să călătorească înapoi în 1955 şi să-i salveze viaţa tatălui.
Mallett încă îşi idolatrizează tatăl şi se gândeşte la el în fiecare zi.
CĂRŢILE CARE „I-AU VORBIT”
Boyd se culcase cu soţia sa, Dorothy, în noaptea celei de-a 11-a aniversări a căsătoriei lor şi a lăsat să-i iasă un oftat adânc. Abia când ea l-a împins şi capul lui a căzut de pe pernă „ca un sac de făină”, Dorothy şi-a dat seama că ceva nu era în regulă. Ronald s-a trezit mai târziu, în acea noapte, când mama sa plângea necontrolat şi a aflat vestea că tatăl său murise în urma unui atac de cord. „Nu puteam să înţeleg cum a fost posibil aşa ceva. Până în ziua de azi îmi este greu să cred că a murit. Chiar şi după 60 şi ceva de ani”, a declarat el într-un interviu pentru The Guardian.
După moartea lui Boyd, bula de siguranţă pe care o crease pentru familia sa a dispărut. Dorothy şi copiii s-au mutat în Altoona, Pennsylvania, pentru a fi mai aproape de părinţii ei. Ronald prefera să chiulească de la şcoală şi să se retragă în lumea fantastică şi reconfortantă a cărţilor şi revistelor. Una dintre aceste cărţi a fost „Maşina timpului” de H.G. Wells.
„Într-un fel, mi-a vorbit”, spune el. „Chiar primul paragraf mi-a schimbat viaţa. Încă îmi amintesc citatul: «Oamenii de ştiinţă ştiu foarte bine că timpul este doar un fel de spaţiu şi că ne putem deplasa înainte şi înapoi în timp, la fel cum putem face şi în spaţiu»”, spune Mallett.
Inspirat de imaginea maşinii timpului de pe exemplarul cărţii sale ilustrate, Mallett a asamblat o replică din bicicleta sa şi din piesele de schimb ale televizorului şi radioului tatălui său. Dar, bineînţeles, nu a funcţionat.
Fără să se descurajeze, Mallett a continuat să citească. A dat peste o carte a lui Einstein. Chiar şi la vârsta de 11 ani a înţeles ideea că, potrivit lui Einstein, timpul nu este absolut. Mallett a înţeles: cheia pentru a-şi revedea tatăl era să înţeleagă tot ceea ce se afla în acea carte, aşa că s-a întors la şcoală, ajungând rapid în fruntea clasei şi absolvind cu notă maximă.
Articolul integral AICI.
