Am intrat deja în ultima lună dinaintea alegerilor locale și asistăm la o campanie atipică în care politicienii se chinuie să atragă atenția unui electorat prea puțin preocupat de exercițiul democratic din 27 septembrie.
De ce nu ne așteptăm la o prezență mare la vot la alegerile din 27 septembrie
Un prim lucru care trebuie subliniat în legătură cu alegerile de la sfârșitul lunii este acela că participanții nu pot folosi toată panoplia instrumentelor tradiționale ale unei campanii electorale. Pandemia de coronavirus a schimbat drastic regulile jocului politic anul acesta, astfel încât candidații nou-veniți sunt mai degrabă dezavantajați. Acest dezavantaj era deja vizibil și în trecut pe fondul tipului de scrutin – uninominal pentru funcțiile de primar și președinte de consiliu județean – dar la care anul acesta se adaugă și pandemia. Din cauza măsurilor restrictive, candidații noi nu prea vor reuși să se facă vizibili, iar slaba prezență la vot preconizată deja de majoritatea analiștilor politici se va traduce tot printr-un avantaj pentru actualii edili care au deja un bazin electoral.
Lipsa oportunităţilor de a-şi face cunoscute proiectele îi deranjează mai mult pe candidaţii viabili decât pe cei de conjunctură. Politica românească este aproape sufocată de relaţiile interpersonale de tip patron-client, iar alegerile au rolul de a reseta, periodic, sistemul. Doar că în condițiile actuale va fi greu de crezut că vom asista la o schimbare radicală de direcție. Sondajele îi dau favorabili pe liberali și cu siguranță vom asista la schimbări de ștachetă între PSD și PNL în unele regiuni, dar marele dezavantaj al sondajelor ține de faptul că nu iau în calcul un element cheie al acestor alegeri: prezența la vot. La o prezență mică la vot, indiferent de opțiunile politice ale unui segment al populației, avantajați vor fi primarii aflați în funcție, de vreme ce aceștia își pot mobiliza eficient baza electorală. Mulţi cetăţeni sunt preocupaţi, în mod legitim, de riscurile de îmbolnăvire asociate cu prezența la vot, iar lucrul acesta va contribui cu siguranță la descurajarea alegătorului mediu statistic.
În plus, un alt factor care a dus în trecut la mobilizarea masivă a electoratului – demonizarea guvernării PSD – a dispărut din peisaj, de vreme ce social-democrații nu mai sunt la guvernare de luni bune. Astfel, PNL și USRPLUS nu se mai pot baza pe un vot de protest care să mobilizeze masiv electoratul.
Majoritatea candidaților din marile orașe au început să iasă la suprafață timid, având câteva apariții publice și bazându-se mai mult pe o campanie condusă pe rețelele de socializare. Au fost prezentate la fel de timid motive pentru care electoratul trebuie să meargă la urne, însă per total încercarea de impulsionare a electoratului se blochează în zidul reprezentat de diversele teorii conspiraționiste și fake news-uri care circulă în spațiul public legate de pandemia de coronavirus. Desigur, unii politicieni au încercat să capitalizeze politic și de pe urma acestor dezinformări cu prețul de a sacrifica o dezbatere democratică veritabilă.
Zecilor de mii de tineri care acum se află în faţa primei ocazii de a vota – şi care sunt, în marea lor majoritate, foarte activi în spaţiul virtual – nu li s-au oferit stimulente astfel încât să-şi exprime gândurile despre viitorul comunităţii lor.
Prin urmare, ținând conte de contextul epidemiologic din țară, de abundența fake news-urilor combătute mai degrabă modest de guvernanți, de lipsa unei campanii vizibile din partea candidaților și de imposibilitatea de a juca cartea votului de protest, alegerile din 27 septembrie ar putea marca un record negativ în ceea ce privește prezența la vot. Or lucrul acesta va avea consecințe negative pentru democrația românească de vreme ce absenteismul, coroborat cu sistemul de vot uninominal se va traduce și printr-o legitimitate fragilă a viitorilor edili.
