Decembrie 2000. Guvernul PDSR Adrian Năstase trece la vot în Parlament cu voturile liberalilor! Valeriu Stoica este președintele vechiului PNL și semnase anterior un protocol de colaborare parlamentară cu Năstase/ PDSR după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Ion Iliescu. PNL intrase cu emoții în Parlament după guvernarea dezastruoasă a Convenției Democratice. Retras în avocatură, după 20 de ani, Stoica încă emana influență în PNL, fiind unul dintre vechii lideri care se implica periodic în jocurile de putere din partid.
Anul 2001. Năstase nu respectă protocolul, dar îl acuză pe Stoica de joc duplicitar pentru că își dorește “beneficiile puterii”, dar se comporta ca în Opoziție. PNL intră în opoziția parlamentară alături de PD-ul lui Traian Băsescu, deși mulți liberali sunt tolerați în guvernul socialist în diverse funcții din eșalonul doi. În ciuda declarațiilor, Stoica și Năstase rămân totuși în relații mai mult decât apropiate, dovadă fiind fotografiile cordiale de la diverse evenimente în decursul următorilor ani. Stoica va ajunge mai apoi consilierul de taină și avocatul deja-președintelui țării Traian Băsescu, după votul de la prezindențialele anului 2004.
Theodor Stolojan, un tehnocrat comunist de top, convertit de Ion Iliescu în politician- tehnocrat, este ales președintele vechiului PNL în locul lui Valeriu Stoica. Stolojan fusese candidatul prezindențial fără șanse al PNL în decembrie 2000. Trădat de apropiați, Stoica este scos din PNL de “gruparea Patriciu”, Stolojan devine președinte formal, dar Patriciu îl pregătește pe Călin Popescu Tăriceanu drept viitor lider.
Stoica va reveni în politică doar pentru a rupe o bucată din vechiul PNL (Operațiunea PLD din 2007), alături de cel care i-a luat partidul, tocmai Stolojan. Băsescu a fost cel care s-a ocupat să-i împace pe cei doi vechi rivali liberali: Stolojan și Stoica, doi lideri care s-au detestat, s-au trădat când a fost cazul, dar au stat cot la cot la masa puterii când au avut ocazia.
Anul 2003. Patronul politic de facto al liberalilor, mogulul de mai târziu Dinu Patriciu, primește facilități de sute de milioane de euro pentru afacerile sale petroliere (rafinăria Petromidia) din partea Guvernului Năstase. O perioadă, parlamentarii PNL din gruparea Patriciu votează cot la cot cu PRM-iștii racolați de Năstase și Hrebenciuc. Lideri importanți ai PRM au fost cumpărați la bucată, motiv pentru care, în doar patru ani, partidul “tribunului” Vadim Tudor a coborât sub 10 procente, de la cele 25 la sută cât obținuse în alegeri. La următoarele alegeri, în 2008, PRM a ratat intrarea în Parlament.
Guvernul Năstase beneficiază, astfel, în cei patru ani de mandat, de o largă susținere parlamentară obținută prin trădare și racolare, deși PDSR înregistrase doar 37 la suta din voturile de la alegerile generale din anul 2000! Se deschide o nouă tradiție politică, cea a formării de majorități parlamentare prin traseism, fenomen care a marcat profund viața politică. Năstase a guvernat cu ajutorul traseiștilor, la fel va proceda și Traian Băsescu patru ani mai târziu.
Anul 2003. Theodor Stolojan, președintele PNL, se întrevede cordial la Palatul Cotroceni cu președintele Iliescu, fostul sau șef din anii ‘90. Se zâmbește fesenist. Iliescu și Nastase sunt în plin război. Iliescu întreține relații deschise, la vedere, cu șefii Opoziției: Băsescu și Stolojan. Năstase fierbe. Băsescu devine principalul adversar al premierului Năstase, pe care îl va ataca la persoană zilnic. Cei doi sunt vecini în același bloc de locuințe, peste ani vor recunoaște că au avut relații apropiate înainte de anul 2000. Năstase va pierde în final alegerile prezidențiale din 2004 în fața lui Băsescu, deși PSD va câștiga parlamentarele ca de obicei în ultimii 20 de ani (cele două scrutinuri au fost organizate simultan).
Băsescu va rupe alianța politică PSD+ PUR și îi va cumpăra pe umaniștii lui Dan Voiculescu cu portofoliul de la ministerul Economiei. Voiculescu îl trădează fără scrupule pe Adrian Năstase, după ce făcuseră campanie electorală împreună, iar trustul său de presă a tras puternic pentru PSD. George Copos, prietenul comun al lui Băsescu și Voiculescu, ajunge vicepremierul Guvernului Tăriceanu, al Alianței D.A. plus trădătorii din PUR și rămășițele PRM.
Anul 2005. Patriciu este însoțit de bunii săi prieteni Crin Antonescu și Ludovic Orban (viitori șefi ai PNL) la Curtea de Apel, unde era judecat pentru corupție în privatizarea Petromidia (privatizare făcută în octombrie 2000, ultima lună a guvernării CDR). Fostul lor șef politic Stolojan era deja consilierul prezidențial al lui Băsescu, iar noul președinte era acuzat la scena deschisă de liberali că a dat ordinul de arestare a lui Patriciu pentru că nu și-a dorit constituirea Alianței D.A. Patriciu își dorea într-adevăr o alianță politică cu PSD. Ceea ce va pune în practică odată cu suspendarea lui Băsescu din 2007 și scoaterea PD-L de la guvernare. A fost, de fapt, unul dintre părinții avant la lettre ai USL.
