Anii USL 1.0 – 2013-2014. Crin Antonescu îl trădează pe Ponta, Ponta îl trădează pe Antonescu începând o colaborare subterană cu Băsescu, prin intermediul Elenei Udrea. Udrea fusese trimisă acasă la Ponta pentru a tranșa numele propuse pentru șefiile parchetelor. Se înțeleg, Ponta și Băsescu numesc împreună procurorii șefi, printre care și Laura Codruța Kovesi la DNA.
Antonescu nu participă la negociere. Este momentul de cotitură al USL, Antonescu își dă seama că PSD și Ponta nu își vor respecta înțelegerea de a-l susține în candidatura la președinție pentru 2014. Ponta începe racolarea miniștrilor PNL din Guvern, atrage de partea lui gruparea influentului Daniel Chițoiu, vicepremier și ministrul de Finanțe (omul lui Dan Radu Rușanu). La rândul lui, la Bruxelles, Crin Antonescu începe discuțiile prin intermediari cu oamenii lui Vasile Blaga.
În 2013, zilnic, la televizor, alianța USL oferă un spectacol al scandalului politic, în prim plan certăreții Crin și Victor.
Martie 2013. În disperare de cauză, Băsescu încearcă să o impună pe Elena Udrea șefă peste PD-L. Candidează și Monica Macovei pentru a încurca și mai tare situația deja complicată din partid. Va primi o răsplata pentru asta. Congresul este strâns.
Ioan Oltean, secretarul general al PD-L, schimbă tabăra în timpul nopții dinaintea congresului de la Romexpo. Vasile Blaga câștigă astfel partidul, după ce delegații fug cu urnele de voturi. PD-L se rupe, Băsescu și Udrea înființează PMP. Toată lumea trădează pe toată lumea, în încercarea disperată de a supraviețui politic.
Începe noua campanie de arestări, exact ca după suspendarea din 2007, dar proporțiile luptei anticorupție capătă proporții uriașe. Doar între 2013 și 2015 sunt luați pe sus peste douăzeci de baroni/ lideri ai PSD, iar în 2015 zeci de PD-L- iști, în frunte cu simbolurile regimului Băsescu”, Elena Udrea și soțul ei, Dorin Cocoș.
Nu scapă figurile puternice ale vechiului PD-L: Blaga, Videanu, diverși miniștri ai guvernelor Boc. După arestări urmează un val de autodenunțuri, iar numărul dosarelor crește vertiginos. Binomul SRI- DNA acaparează viața publică.
Jocurile Elenei din Pleșcoi. Udrea candidează la prezidențialele din 2014 din partea PMP și beneficiază de implicarea directă a lui Băsescu, încă președinte în funcție. Strategia este scoaterea din cursă sau influențarea intrării în turul doi a lui Klaus Iohannis.
Tabăra lui Băsescu se bazează pe dosarul de incompatibilitate a lui Iohannis, care urma să fie judecat în perioada alegerilor. Sentința în cazul Iohannis se amână, Udrea nu intră în turul doi după ce fusese citată la DNA într-un prim dosar din multele care i-au fost deschise. Presa de scandal se delectează cu pozele Elenei Udrea alături de Alina Bica (șefa DIICOT) la shopping în Paris. Serviciile sunt făcute responsabile pentru operațiunea paparazzi. Băsescu nu mai are putere să demită pe nimeni, Coldea și Kovesi joacă deja independent.
Deși în turul doi împotriva lui Iohannis se aliază toți ceilalți candidați, Ponta pierde neverosimil cu aproape zece procente diferență. O seamă de baroni PNL trădează în ultima săptămână și “stau acasă”, dar chiar și-așa Iohannis câștigă datorită valului popular pornit din diaspora.
Nașterea platformei progresiste. Monica Macovei, vocala susținătoare a lui Băsescu, cea care l-a însoțit în “sediul din garaj” la a doua suspendare, supranumită “mama luptei anticorupție” și cea care a dezvoltat de fapt mișcarea antisistem ce va deveni apoi USR, îl trădează și ea pe Băsescu. Îl susține pe Blaga la congres împotriva Elenei Udrea, iar apoi, drept răsplată, primește o poziție de europarlamentar PD-L în 2014, câștigată cu greu după ce partidul de-abia obține 13 la sută. Imediat după ce intră în Parlamentul European, Macovei pleacă și din PD-L pentru a înființa M 10, un partid dezvoltat de actualii lideri USR, Cristian Ghinea și Mihai Polițeanu.
În final, Macovei va candida la prezidențialele din 2014 cu scopul declarat de a o ataca susținut pe Udrea, protejata fostului ei șef, Băsescu. Două doamne ambițioase, Udrea și Macovei, care se luptă pe rămășițele de imagine ale “moștenirii politice Băsescu”.
Anul 2014. Guvernarea USL se rupe oficial prin ieșirea PNL din Guvernul Ponta. Motivul: funcția de vicepremier ce i se cuvenea lui Klaus Iohannis, dar care era ocupată de același Gabi Oprea, la care Ponta nu voia și nu putea să renunțe. De fapt este o scuză necredibilă a lui Crin Antonescu, care își dorea ruperea USL pentru a putea candida fără povara USL la prezidențialele din decembrie. Antonescu nu mai avea încredere în Ponta și viceversa.
Blaga și Crin Antonescu începuseră discuțiile pentru fuziunea/ alianța PNL – PD-L, o alianță negociată și supervizată de la Bruxelles de liderii Partidului Popular European.
Deși Ponta a declarat public în nenumărate rânduri că nu va candida la prezidențiale, și-a luat cuvântul înapoi, iar de ziua lui de naștere, în septembrie, pe Arena Națională și-a organizat un spectacol de lansare faraonic.
Călin, file de poveste liberală. În februarie 2014, Tăriceanu face o piruetă și rupe și el din PNL o grupare, în buna tradiție a partidului. Se alătură lui Ponta și înființează o nouă aripă liberală, Partidul Liberal Reformator, ce se va transforma apoi în ALDE.
Tăriceanu se răzbună astfel pe Crin Antonescu, după ce acesta din urmă i-a luat partidul în 2009. Pesedistul Ponta reușește astfel să-și păstreze majoritatea cu ajutorul trădătorilor din PNL, la fel cum pe vremuri, în oglindă, liberal- democratul Boc guverna cu trădătorii din PSD (uneperiști lui Oprea).
CITIȚI ȘI:
