Turcia organizează alegeri prezidențiale și parlamentare în data de 14 mai, iar acestea au loc într-un moment de polarizare acută a societății. La doar trei luni de la cutremurele devastatoare care au ucis peste 50 000 de persoane, țara se confruntă cu o criză economică care durează de ani de zile.
Președintele în exercițiu Recep Tayyip Erdogan se află într-o luptă pentru supraviețuirea sa politică, după două decenii de când se află la putere. Erdogan a ocupat funcția de prim-ministru al Turciei din 2003 până în 2014 și președinte din 2014 și până în prezent. Cariera sa politică a luat având în anii ’90, atunci când acesta a ocupat funcția de primar al Istanbulului. Dar ultimii ani au fost foarte dificili pentru liderul de la Ankara, ale cărui politici au declanșat o criză economică marcată de o inflație record în Turcia.
Degenerarea democrației din Turcia
Arestările frecvente ale jurnaliștilor, închiderea forțată a multor instituții media independente și represiunea dură a mișcărilor de protest din trecut arată că Turcia s-a îndreptat puternic spre un regim autocratic în ultimii ani.
Având în vedere o scădere recentă a sprijinului pentru Erdogan, semnalată în majoritatea sondajelor de opinie, unii se tem că acesta ar putea juca murdar pentru a-și asigura menținerea la putere. Principalul său competitor este liderul opoziției, Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), de centru-stânga. Acesta este candidatul unic a numai puțin de șase partide diferite care doresc toate să-l vadă pe Erdogan plecat de la putere. Practic întreaga opoziție politică din Turcia s-a încolonat în spatele lui Kilicdaroglu.
Cutremurele care au provocat peste 50.000 în Turcia au generat un val de nemulțumiri la adresa lui Erdogan. În Turcia, ani de zile au existat practici corupte care au permis firmelor de construcții să ocolească reglementările privind siguranța în construcții. Pe de altă parte, marea majoritate a turcilor din zonele afectate sunt susținători de mult timp ai partidului lui Erdogan, AKP, și par să aibă încredere în promisiunea lui Erdogan de a reconstrui aceste orașe în termen de un an.
Economia Turciei, în cumpănă
Turcia este de asemenea zguduită de o inflație majoră care a ridicat la cer prețurile la alimente. În decembrie anul trecut, rata inflației în Turcia ajunsese la 64,27%. Lira turcească s-a depreciat masiv în acest timp vis-a-vis de dolarul american, pierzând 77% din valoarea sa. Rata șomajului s-a agravat și ea.
O parte din societate îl învinuiește direct pe Erdogan pentru această situație. Erdogan a refuzat în mare măsură să majoreze ratele dobânzilor, în ciuda inflației galopante, insistând că majorarea ratelor înrăutățește inflația, și nu invers, deși în Europa și în America Băncile Centrale au reușit să încetinească inflația tocmai printr-o procedură de majorare a ratelor dobânzilor. Acest lucru, împreună cu intervențiile costisitoare ale băncii centrale pentru susținerea lirei, care au dus la diminuarea rezervelor valutare, au făcut ca investitorii străini din Turcia să se relocheze.
Erdogan, în fața unui test dificil
Alegerile prezidențiale din Turcia sunt organizate în două tururi de scrutin. În cazul în care niciun candidat nu obține mai mult de 50% din voturi în primul tur – ceea ce este de așteptat să se întâmple – se va organiza un al doilea tur de scrutin, două săptămâni mai târziu.
Kilicdaroglu și coaliția sa propun o cale economică foarte diferită de cea din prezent. Societatea turcă este mai polarizată ca de obicei și de aceea rezultatul este unul incert. Dacă coaliția din jurul lui Kilicdaroglu nu se prăbușește în perioada următoare (în eventualitatea în care vom avea un al doilea tur de scrutin), șansele sunt să asistăm la o tranziție a puterii în Turcia. Per total, acesta se anunță a fi cel mai dificil test pentru liderul turc din ultimii ani.
