Amenințarea cu alegerile anticipate a fost folosită de mai multe ori în istoria post-decembristă a democrației românești pe post de sperietoare politică. Dar oricât de credibilă sau mai puțin credibilă a fost această amenințare, alegerile anticipate nu au fost declanșate niciodată. Mecanismul constituțional complicat face ca acest tip de scrutin să fie doar pe jumătate irealizabil. Lucrul acesta nu i-a împiedicat însă pe o mulțime de actori politici să își amenințe rivalii cu anticipatele. Cel mai recent exemplu vine de la Marcel Ciolacu, președintele Partidului Social-Democrat, care a declarat zilele trecute că, în eventualitatea în care rotativa guvernamentală agreată cu PNL nu va fi pusă în practică anul viitor, va declanșa alegeri anticipate.
Amenințarea cu anticipatele, din 1990 până în prezent
Primul care a lansat în spațiul public sperietoarea anticipatelor a fost Traian Băsescu, la vremea respectivă președintele României. Acest lucru are loc în timpul guvernului Tăriceanu. Potrivit lui Băsescu, anticipatele ar fi trebuit să le dea social-democraților o lovitură de grație și să eleveze PD-ul pe o poziție mai bună. Inițial, partenerilor de guvernare de la PNL le-a surâs ideea anticipatelor. În iulie 2005, premierul Călin Popescu-Tăriceanu anunţa intenţia cabinetului său de a demisiona, în urma unor discuţii avute la nivelul conducerii liberale, a Alianţei PNL-PD şi a unor consultări cu preşedintele Traian Băsescu. Doar că odată cu trecerea timpului, liberalii au început să se temă tot mai mult că Băsescu pregătea de fapt debarcarea lui Tăriceanu și înlocuirea acestuia cu unul dintre apropiații săi, Theodor Stolojan. Treptat ideea anticipatelor a început să piardă tracțiune, iar conflictul dintre Băsescu și Tăriceanu a dus la blocarea planului inițial. În final, mult promisele alegeri anticipate nu au mai fost declanșate.
Un alt episod privind anticipatele s-a consumat în 2012. De data aceasta, inițiativa nu a venit din partea vreunui partid parlamentar, ci din partea societății civile. Protestele din ianuarie 2012 îndreptate împotriva lui Traian Băsescu și a guvernului au condus din nou la apariția temei anticipatelor. Oamenii cereau demisia guvernului și a președintelui Traian Băsescu și declanșarea alegerilor anticipate. Cererile protestatarilor nu aveau să se materializeze, iar alegerile aveau să fie organizate la termen, în același an.
În fine, un al treilea episod privind anticipatele a avut loc în 2020. La vremea respectivă, liberalii se aflau la guvernare în fruntea unui cabinet minoritar, monocolor. Dar sondajele de opinie arătau în cvasi-totalitatea lor un sprijin în creștere pentru liberali. În cazul anticipatelor, liberalii își puteau dubla procentele și aveau șansa să guverneze fără să mai depindă de sprijinul social-democraților. Ludovic Orban, președintele PNL de la acea vreme și premierul României, dar și președintele Klaus Iohannis sprijineau direct ideea declanșării anticipatelor. Într-adevăr, acesta pare să fi fost punctul culminant, cel mai credibil moment în care se puteau declanșa anticipatele din istoria post-decembristă a României. Doar că venirea pandemiei de coronavirus a dat peste cap planurile liberalilor. PNL a rămas la guvernare pentru a gestiona pandemia, iar partidul a suferit o erodare treptată. În doar un an de zile, liberalii pierdeau aproape jumătate din simpatia publicului, iar anticipatele erau din nou departe.
Acum, PSD este cel care amenință cu alegerile anticipate pentru a-și speria partenerul de guvernare. Așa cum vedem însă din exemplele anterioare, declanșarea anticipatelor reprezintă o sarcină aproape imposibilă, iar șansele să vedem pus pe tapet un astfel de scenariu în viitorul apropiat, par infime.
