Relațiile bilaterale dintre Austria și România au devenit zilele acestea tot mai încordate pe fondul veto-ului exercitat de Viena pe 8 decembrie în cazul aderării României la spațiul Schengen. O mulțime de voci cer boicotarea instituțiilor financiare austriece din România și recent Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a decis să își mute conturile de la banca BCR, cu acționariat austriac, la CEC.
Dincolo de zona bancară și a afacerilor austriece în țară, România mai are și alte pârghii prin care poate „lovi” Viena, atât simbolic, cât și economic.
Instituții culturale
Pe partea de cooperare culturală româno – austriacă România poate da o lovitură de imagine, închizând mai multe centre culturale. La noi în țară funcționează patru mari centre culturale româno – austriece: Societatea româno-austriacă cu sediul la Viena și București, Biblioteca Austria București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, Institutul Cultural Român Viena și Forumul Cultural Austriac București. Toate acestea contribuie la aprofundarea relațiilor bilaterale și închiderea chiar și a unui astfel de centru ar reprezenta o lovitură simbolică dată Austriei.
Sigur că acest lucru ar afecta și relațiile biletarale dintre cele două state, dar veto-ul Vienei poate fi interpretat drept o „declarație de război” la adresa intereselor naționale ale României, iar o retaliere pe partea culturală ar trebui să trimită un semnal clar Austriei: România consideră că veto-ul Vienei a afectat grav interesele naționale ale statului, prin urmare Austria trebuie să se aștepte la repercusiuni pe în toate sferele diplomatice.
Pe lângă instituțiile culturale, mai există și o sumedenie de orașe înfrățite. De pildă Sibiul este înfrățit cu Klagenfurt, iar Brașov cu Linz. Acest lucru era normal într-o perioadă în care relațiile bilaterale erau bune, dar odată cu decizia Austriei de a submina viitorul european al României, Bucureștiul ar putea transmite un alt mesaj Vienei, renunțând la înfrățirea unor orașe.
Importanța strategică a Dunării
Pe lângă institutele culturale unde România poate da o lovitură de imagine Austriei, există și o colaborare strânsă în ceea ce privește Dunărea: Strategia UE pentru Regiunea Dunării sau SUERD. Aceasta este a doua strategie macro-regională a UE, adaptată la specificul regiunii dunărene, constituită după modelul de cooperare dezvoltat prin Strategia UE pentru Marea Baltică. SUERD a intrat în vigoare din 2011 și la aceasta participă paisprezece state: nouă state membre UE (Austria, România, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Germania – ca stat federal şi prin landurile Baden-Württemberg şi Bavaria – , Slovacia, Slovenia, Ungaria) şi cinci state ne-membre UE (Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Republica Moldova şi Ucraina).
Unul dintre obiectivele majore ale SUERD este interconectarea regiunii Dunării. Aici Austria are interese fundamentele pentru că prin Dunăre se face legătura cu Marea Neagră și comerțul din această parte a lumii. România are un avantaj pentru că este țara care asigură această legătură, având ieșire la Marea Neagră prin Dunăre. Un blocaj ar afecta serios comerțul pe Dunăre pentru toate statele, dar în special pentru Viena și statelor din amonte. În cazul în care România ar amenința cu blocarea acestui parteneriat, atunci navigația pe Dunăre ar fi serios afectată și este de așteptat ca state precum Germania sau Cehia să exercite presiuni serioase la adresa Austriei pentru a căuta un compromis cu România care să deblocheze situația. Blocarea căilor navigabile interioare între Austria și România ar afecta cu siguranță și țara nostră însă nu în așa măsură precum Viena. România ar putea continua parteneriatul cu state precum Bulgaria, Ungaria , Bosnia, Muntenegru, Serbia, R. Moldova sau Croația.
Prin urmare, dincolo de boicotul unor companii cu capital austriac, România mai are și alte instrumente prin care poate pune probleme Austriei. Este important să amintim că acest război diplomatic nu a fost început de București, ci de Viena, iar o reacție fermă ar putea transmite nu doar Austriei ci întregii Europe un mesaj clar: România nu poate fi tratată la nivel european ca un stat de mâna a doua.
