Recenta criză a cerealelor ucrainene a adus din nou în prim plan problema modului în care Uniunea Europeană trebuie să răspundă la provocări care transcend granițele unui stat. În timp ce unele state est-europene precum România, Polonia, Slovacia, Ungaria sau Bulgaria se gândesc la măsuri unilaterale pentru a aborda această problemă, este clar că ar fi nevoie de o acțiune coordonată la nivel european.
Ineficiența unor măsuri de stopare a importurilor
La rădăcina problemei, ca în multe alte cazuri, se află războiul din Ucraina. În vara și toamna anului trecut Rusia a încercat să instaureze o blocadă navală asupra Ucrainei, blocând exportul vital de cereale către restul lumii. Ucraina este unul dintre cei mai mari producători de cereale, contribuind de pildă cu jumătate din producția globală de floarea soarelui, iar o mulțime de state, în special de pe continentul african, depinde de importurile de cereale ucrainene. Ca să faciliteze comerțul, Uniunea Europeană a decis să creeze așa-numitele linii de solidaritate prin Europa, eliminând temporar taxele de import pentru cerealele ucrainene. Dar rezultatul a fost o creștere a importurilor de cereale ucrainene în estul Europei. În Ungaria de pildă, s-a ajuns de la aproximativ 5000 de tone de porumb importat, la aproape un milion de tone. Surplusul de cereale a dat prețurile interne peste cap, fermierii din zonele respective nemaiputând fi competitivi decât în eventualitatea în care reduc prețurile.
Unele state, în special cele din fostul grup Vișegrad, au decis să ia măsuri unilaterale. Ungaria, Polonia și Bulgaria au decis să blocheze importurile de cereale ucrainene. Dar această soluție s-a dovedit ineficientă. Uniunea Europeană are o piață comună. Cerealele ucrainene pot ajunge pe piețe europene ocolind statele din Europa de Est, iar odată ajunse acolo, ele pot fi achiziționate la prețuri mai mici de comercianți polonezi, maghiari sau bulgari. Cu alte cuvinte, libera circulație a bunurilor la nivel european face ca cerealele respective să ajungă în țări care ar bloca de pildă importul, printr-o altă rută. De aceea, soluția trebuie căutată mai degrabă la nivel european.
Nevoia unei soluții la nivel european
Până acum Uniunea Europeană s-a mișcat destul de lent. Abia zilele trecute Ursula von der Leyen a spus că este necesară o abordare europeană unitară cu privire la problemele ridicate de importurile de cereale din Ucraina. Asta după ce măsurile de compensare ale fermierilor est europeni nu au produs niciun efect vis-a-vis de stoparea protestelor acestora. Această soluție europeană este necesară și din cauza faptului că problema fermierilor din statele est-europene poate avea ramificații pe mai multe paliere. De pildă, protestele pot duce la apariția unor curente eurosceptice și împotriva ajutoarelor oferite Ucrainei. De aceea, principalele grupuri politice de la nivel european au avertizat că acțiuni de blocare a importurilor de cereale ucrainene pot juca în favoarea Rusiei. Pentru a evita acest lucru, este nevoie de o abordare europeană.
O soluție potențială ar fi ca UE să stabilească un set comun de standarde pentru importurile de cereale, inclusiv criterii de calitate, siguranță și prețuri. Acest lucru ar contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toți furnizorii, protejând în același timp agricultorii și consumatorii UE de produsele care nu corespund standardelor.
O altă opțiune ar fi stabilirea unui mecanism comun de stabilire a prețurilor pentru cereale, care ar contribui la reducerea diferențelor de preț dintre produsele UE și cele ucrainene. Acest lucru ar putea fi realizat prin crearea unui fond de stabilizare a prețurilor, care ar oferi sprijin financiar agricultorilor din UE atunci când prețurile scad sub un anumit prag.
În cele din urmă, soluția la criza ucraineană a cerealelor trebuie găsită la nivel european, printr-o combinație de politici coordonate, standarde comune și sprijin specific atât pentru agricultorii din UE, cât și pentru cei din Ucraina.
