Forțele armate trimise de Vladmir Putin în Ucraina se confruntă cu o rezistență puternică din partea forțelor militare ucrainene și fac progrese lente în teritoriu. Harkov, Kiev și alte orașe-cheie rămân controlate, cel puțin momentan, de către forțele militare ucrainene. Pe măsură ce forțele militare trimise de Putin își croiesc drum prin Ucraina, șansele ca actualul conflict să degenereze într-o insurgență sunt tot mai mari.
Insurgența care se apropie
De-a lungul timpului, numeroase mari puteri au declanșat războaie împotriva unor puteri mici și s-au trezit mai apoi prinse într-un război de gherilă. Vladimir Putin pare că nu a învățat de pildă lecția oferită chiar de intervenția militară sovietică în Afganistan, în 1979. Deși micile puteri pot fi cucerite relativ ușor și rapid, povestea se schimbă când vine vorba despre capacitatea de a le controla după o eventuală ocupație militară.
Forțele militare trimise de Putin, pot ocupa Ucraina, dar pacificarea țării va necesita o cu totul altă strategie. Agresiunea militară a Federației Ruse a generat deja o fervoare naționalistă pe teritoriul Ucrainei. Așa-zisele „forțe de menținere a păcii” trimise de Putin sunt deja văzute ca o armată de ocupație de către populația Ucrainei și nu ca o armată eliberatoare așa cum încearcă din răsputeri să arate propaganda Kremlinului. Prin urmare, o precondiție pentru declanșarea unei insurgențe este deja prezentă. Pe lângă aceasta, orice insurgență are nevoie de trei elemente de bază – finanțare, recrutare, înarmare. Mare parte din populația civilă ucraineană este deja înarmată, iar Statele Unite și aliații săi, inclusiv Germania, vor livra arme pentru ucraineni. Ucraina are o populație de peste 40 de milioane de locuitori și, cu toate că mulți dintre aceștia fug din calea războiului, destui vor rămâne pe teritoriul țării. Acest bazin mare de resurse umane oferă numeroși potențiali recruți. În plus, geografia Ucrainei avantajează declanșarea și menținerea unei insurgențe. Ucraina are graniță comună cu patru state membre NATO – Ungaria, Polonia, România și Slovacia. Aceste granițe lungi care nu vor putea fi controlate de către armată rusă oferă un avantaj uriaș Statelor Unite și NATO care pot sprijini o rezistență ucraineană pe termen lung.
Așa cum Statele Unite au învățat din lecțiile dure oferite de Afganistan și Irak, o insurgență care se sprijină pe linii de aprovizionare solide, pe rezerve ample de luptători și pe adăpost peste granițe, se poate susține pe o perioadă de timp nelimitată. Rusia nu va putea interveni peste granițele Ucrainei fără să nu riște un conflict direct cu NATO pe care nu îl poate câștiga din cauza disproporției de forțe. Într-un asemenea scenariu, Statele Unite și aliații vor putea oferi ajutor clandestin rezistenței ucrainene.
În plus, Vladimir Putin nu are suficiente forțe militare pentru a pacifica Ucraina. Așa cum am spus, este una să cucerești un stat și cu totul altceva să-l pacifici. O contra-insurgență eficientă are necesită potrivit specialiștilor militari, un raport de 20 de miliari la 1000 de locuitori. La un calcul simplu, asta ar însemnă că pentru aproximativ 40 de milioane de locuitori, Vladimir Putin ar trebui să arunce în joc aproximativ 800.000 de militari în Ucraina, o cifră uriașă pe care Putin nu o deține. În plus, într-o contra-insurgență, centrul de greutate nu este reprezentat de obiective militare strategice, ci de inimile și mințile populației. Or, din acest punct de vedere, Rusia pare că a pierdut deja războiul.
În concluzie, în cazul în care Putin țintește către obiective maximaliste în Ucraina, retrasarea granițelor sau chiar schimbarea de regim, o insurgență devine inevitabilă.
