Rotativele guvernamentale apar în guvernele de coaliție ți de-a lungul istoriei au fost implementate în diferite țări ca mijloc de promovare a stabilității politice. În Israel de pildă guvernele de coaliție au avut un succes deosebit, în ultimii ani am asistat aici la o rotativă guvernamentală reușită. Acest succes poate fi atribuit mai multor factori.
Factori în succesul rotativei guvernamentale israeliene
În primul rând, Israelul are o istorie îndelungată de guverne de coaliție datorită sistemului său electoral de reprezentare proporțională. Acest sistem obligă partidele să formeze alianțe pentru a-și asigura o majoritate în Knesset (parlamentul israelian). Prin urmare, politicienii israelieni sunt obișnuiți să lucreze împreună și să negocieze compromisuri.
În al doilea rând, rotativa din Israel a fost elaborată cu atenție pentru a se asigura că fiecare partid primește o reprezentare egală și că sunt abordate obiectivele politice cheie. De exemplu, acordul dintre Naftali Bennett și Yair Lapid, reprezentanții celor două partide care au servit pe rând în funcția de premier, a au inclus prevederi pentru o reprezentare egală în ministere și pentru abordarea unor probleme precum locuințele, asistența medicală și afacerile religioase.
În cele din urmă, succesul rotativei din Israel poate fi atribuit voinței politice a părților implicate. În ciuda diferențelor ideologice, partidele din Israel au recunoscut importanța colaborării pentru a aborda cele mai presante probleme ale țării. Această dorință de compromis și colaborare a fost esențială pentru succesul rotativei.
Factori în eșecul rotativei din alte state
Rotativele guvernamentale nu au fost implementate însă doar în Israel, ci și în Irlanda și Macedonia de Nord.
În Irlanda, guvernul de coaliție a fost format din cele mai mari două partide, Fianna Fáil și Fine Gael, împreună cu Partidul Verde, mai mic. Principalul motiv al eșecului rotativei a fost pandemia COVID-19 în care a creat provocări fără precedent pentru guvern și fricțiuni între partidele din componența alianței. Partidele nu au reușit să cadă de acord asupra unor aspecte cheie legate de răspunsul la pandemie, inclusiv asupra măsurilor de prevenție și asupra distribuirii vaccinurilor. În plus, tensiunile dintre cele două partide mai mari, care au o lungă istorie de rivalitate politică, au jucat, de asemenea, un rol în instabilitatea guvernului și în imposibilitatea implementării rotativei.
În Macedonia de Nord, coaliția de guvernare a fost formată din Uniunea Social-Democrată a Macedoniei (SDSM), aflată la putere, și partidul de opoziție, Uniunea Democratică pentru Integrare (DUI). Principalul motiv al eșecului rotativei a fost lipsa de încredere și de cooperare între cele două partide. DUI a fost acuzată că a obstrucționat reforme cheie și că nu a luat o poziție fermă împotriva corupției, în timp ce SDSM a fost acuzată de autoritarism și de subminarea instituțiilor democratice.
În general, eșecul rotativelor din aceste țări evidențiază provocările legate de formarea și menținerea acordurilor de partajare a puterii între rivalii politici, în special în perioade de criză și de polarizare politică accentuată.
Lecții pentru rotativa din România
Principalele lecții ale eșecurilor și succeselor rotativelor guvernamentale pot fi rezumate astfel: încrederea, cooperarea și un angajament comun față de valorile democratice sunt esențiale pentru succesul oricărui guvern de coaliție, iar absența acestora poate duce rapid la instabilitate și eșec. Dacă PSD și PNL vor reveni la vechile rivalități ideologice, atunci șansele sunt ca rotativa să eșueze. Pe de altă parte, un acord explicit, o serie de reguli clare privind rotativa și un compromis politic, reprezintă ingredientele cheie pentru un succes în implementarea rotativei.
