La scurt timp după ce Statele Unite și aliații săi au anunțat sancțiunile economice îndreptate împotriva regimului de la Kremlin, Vladimir Putin a făcut un anunț ce era menit să sperie Occidentul. Acesta i-a ordonat ministrului Apărării, Serghei Șoigu, să ridice gradul de alertă pentru forțele nucleare, acuzând „declarații agresive din partea țărilor NATO”. Deși nu există dovezi ale unei schimbări vizibile în postura nucleară a Federației Ruse, anunțul lui Putin a stârnit îngrijorări peste tot în Occident. Rusia este principala putere nucleară în ceea ce privește numărul de focoase și detonarea unei arme nucleare ar putea genera o spirală periculoasă care s-ar putea solda cu anihilarea speciei umane. Nu degeaba în timpul Războiului Rece, strategia militară Statelor Unite și a Uniunii Sovietice în ceea ce privește armele nucleare purta denumirea de MAD (Mutual Assured Destruction). Așadar întrebarea care se pune e cine decide folosirea armelor nucleare în prezent?
Butonul roșu al lui Putin
O observație importantă care merită menționată însă pentru a tempera panica e că până și în Rusia există un lanț decizional atunci când vine vorba despre folosirea armei nucleare. Altfel spus, Putin nu are un buton roșu sub biroul de la Kremlin care declanșează în mod automat Apocalipsa pe Pământ. Presa internațională scrie despre un document din 2020 intitulat “Principiile de bază ale politicii de stat a Federației Ruse privind descurajarea nucleară”. Acest document spune că președintele Rusiei decide folosirea armelor nucleare. O mică servietă, cunoscută sub numele de Cheget este folosită pentru a-l pune în legătură pe președintele Rusiei, în acest caz Vladimir Putin, cu rețeaua de comandă și control a forțelor nucleare strategice ale Federației Ruse.
Cu toate acestea, servieta nu conține un declanșator nuclear, ci codurile de lansare care urmează să fie transmise Statului Major. Dacă Putin dă ordinul pentru lansarea armelor nucleare, atunci Statului Major al Apărării îi revine sarcina implementării lui. În acest caz, Statul Major are la dispoziție două variante de operare. Pe de o parte, poate trimite coduri de autorizare a armelor nucleare către comandanți individuali care mai apoi execută procedurile de lansare. Pe de altă parte, mai există un sistem, numit Perimetr, care permite Statului Major al Apărării să inițieze direct procedurile de lansare a focoaselor aflate în silozuri, eludând posturile de comandă locale.
Regulile Rusiei privind lansarea unui focos nuclear
Doctrina militară din 2020 prezintă patru scenarii care justifică folosirea armelor nucleare de către Federația Rusă. Primul caz este cel în care este folosită o armă nucleară sau o armă de distrugere în masă împotriva Federației Ruse sau a aliaților săi. Al doilea caz este cel în care apar date care să ateste lansarea unei rachete balistice împotriva Federației Ruse sau a aliaților săi. Al treilea caz este cel în care Federația Rusă ar suferi un atac asupra centrelor militare sau guvernamentale cheie prin care i s-ar submina capacitatea de a folosi forțele nucleare. În fine, al patrulea scenariu este cel în care sunt folosite arme convenționale împotriva Rusiei în așa mod încât “însăși existența statului este în pericol”.
