O săptămână de discuții tête-à-tête între oficialii americani și cei ruși la Geneva nu a produs rezultatele scontate. Statele Unite și aliații săi nu au reușit să-i convingă pe reprezentanții guvernului rus să renunțe la ideea invadării Ucrainei. Odată ce terenul din Ucraina este complet înghețat și tancurile ruse se pot deplasa nestingherite, invazia ar putea deveni iminentă. Lucrul acesta a fost confirmat ieri de către purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jen Psaki, care a avertizat că Rusia poate invada Ucraina în orice moment.
Falsul pretext al amenințării
Rusia folosește un pretext fals pentru a justifica o ocupație militară a Ucrainei: așa-zisul pericol pentru securitatea Rusiei din partea unei Ucraine care ar putea deveni membru NATO. Dar oficialii de la Kremlin se fac că uită un câteva lucruri esențiale. În primul rând, în acest moment nu există o discuție serioasă cu privire la o posibilă aderare a Ucrainei în NATO. Nu există facilități militare ale NATO sau arme ofensive ale NATO pe teritoriul Ucrainei. În al doilea rând, în 1994, în urma tratatului semnat la Budapesta (Memorandumul de la Budapesta), Ucraina a renunțat la arsenalul nuclear moștenit în urma destrămării Uniunii Sovietice. În schimb Rusia garanta granițele Ucrainei și securitatea acesteia. Lucrul acesta a fost încălcat însă tocmai de Rusia 20 de ani mai târziu, în 2014, atunci când a anexat în mod ilegal Crimeea și a generat un conflict în partea de Est a Ucrainei, conflict pe care îl întreține și în prezent.
Ideea că Ucraina ar putea reprezenta o amenințare pentru securitatea Rusiei reprezintă o absurditate. Este ca și cum am spune că Statele Unite se simt amenințate de Canada. În realitate Rusia este mânată de realpolitik. Ceea ce Rusia încearcă să obțină este o anulare a modului în care s-a sfârșit Războiul Rece: cu Uniunea Sovietică destrămându-se și pierzându-și influența politică în Europa Centrală și de Est. Pentru Vladimir Putin, destrămarea Uniunii Sovietice a reprezentat „cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului trecut”, așa cum el însuși a spus-o.
Refacerea unei sfere de influență
Dar refacerea unei sfere de influență asupra statelor ex-sovietice – principalul obiectiv al Rusiei – pe cale diplomatică a eșuat lamentabil. Comunitatea Statelor Independente și Uniunea Economică Euroasiatică nu s-au dovedit a fi construcții politice care să atragă suficient de mult fostele state membre ale Uniunii Sovietice. Prin urmare, Rusia a renunțat la diplomație și a trecut al acțiuni militare. Prima victimă a reprezentat-o Georgia în 2008. Atunci când statul a părut că se îndreaptă spre o aderare la NATO, Rusia a intervenit brutal, eliminând această posibilitate printr-o demonstrație de forță și prin declanșarea unui conflict înghețat în Oseția de Sud și Abhazia. În felul acesta, Rusia se asigura că Georgia nu va îndeplini niciodată criteriile de aderare. În R. Moldova Rusia întreține un alt conflict înghețat în Transnistria. Din 2014 Rusia a aplicat aceeași rețetă și în cazul Ucrainei, întreținând un conflict înghețat în estul Ucrainei. Acest conflict riscă acum să escaladeze în orice moment într-un conflict cald.
Ceea ce decidenții politici de la Kremlin nu au înțeles însă este că nu NATO s-a deplasat spre Est, ci țările estice dau buzna înspre Vest, cum bine remarca fostul ambasador al Statelor Unite în Rusia, Michael McFaul. Ele singure vor în NATO, nimeni nu le forțează. Asta pentru că NATO reprezintă o umbrela de securitate unică în istoria lumii cu o forță de atracție imensă. Cu toate că nu a fost activat decât o singură dată (în momentul declanșării războiului din Afganistan în 2001, ca semn de solidaritate deplină cu Statele Unite în acțiunea împotriva talibanilor care oferiseră adăpost grupării al Qaeda), Articolul 5 al NATO funcționează ca factor descurajant în privința unei posibile agresiuni militare. Altfel spus nimeni nu încearcă să testeze activarea articolului.
Ucraina dorește să își asigure securitatea, în timp ce Rusia nu dorește să renunțe la politica de putere și la ideea sferelor de influență, iar acesta reprezintă principalul motiv pentru care am putea asista la un conflict armat.
