În cei peste 32 de ani de la căderea regimului comunist, în România au avut loc nouă rânduri de alegeri parlamentare. Actualul PSD, cu denumirile lui mai vechi – FSN, FDSN, PDSR, a ieșit învingător în 8 din cele 9 scrutinuri generale, social-democrații fiind învinși o singură dată, în 1996, de o alianță formată din toate partidele opoziției. Prezența la urne a scăzut semnificativ pe măsură ce românii se obișnuiau cu alegerile libere după decenii de dictatură. De la euforia din 1990, când s-a înregistrat o prezență record de 86,19%, interesul pentru vot a scăzut constant până la 33,3% în 2020. Rezultatele celor nouă runde de alegeri și configurațiile ulterioare ale Legislativului au făcut din PSD cel mai important partid parlamentar din România.
1990 – Primele alegeri libere: FSN ia două treimi din voturi
– prezență la vot – 86,19%
– rezultat: FSN (67,02%), UDMR (7,2%), PNL (7,06%), MER (2,5%), PNȚCD (2,45%)
Primele alegeri libere după căderea regimului comunist şi după Revoluţia din decembrie 1989 au avut loc pe la 20 mai 1990. Partidul FSN (Frontul Salvării Naționale), condus de Ion Iliescu, a câștigat alegerile parlamentare cu mai mult de două treimi din totalul voturilor exprimate. La Senat, FSN a obţinut 67,02% din voturi, iar la Adunarea Deputaţilor – 66,31%.
Mandatul Parlamentului ales în 1990 a fost de doar doi ani, în perioada 1990-1992, el funcţionând ca Adunare Constituantă. Senatorii şi deputaţii aleşi s-au întrunit, pentru prima oară, în şedinţe separate de lucru, la 9 iunie 1990.
Primul Parlament a elaborat legea fundamentală a ţării. Constituţia a fost adoptată la 21 noiembrie 1991 şi aprobată prin referendum naţional la 8 decembrie, acelaşi an.
1992 – Se sparge FSN, apare CDR, câștigă tot Iliescu
– prezență la vot – 76,29%
– Rezultat: FDSN (28,29%), CDR (20,16%), FSN (10,38%), PUNR (8,12%), UDMR (7,58%), PRM (3,85%)
În anul 1992, românii se prezentau pentru a doua oară la urne. În 1991 luase fiinţă Convenţia Democrată din România, o alianţă politică, reunind partide care la alegerile din 1990 obţinuseră doar 4,65% (PNŢ-CD, PNL, PSDR, Partidul Ecologist Român, Partidul Alianţa Civică şi UDMR). De asemenea, în martie 1992 avusese loc Convenţia Naţională a FSN care hotărâse scindarea acestui partid între susţinătorii lui Ion Iliescu şi cei ai lui Petre Roman. Primii vor forma Frontul Democrat al Salvării Naţionale.
Tot din CDR făceau parte şi formaţiunile politice şi civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar (Partidul Unităţii Democratice, Uniunea Democrat Creştină, Alianţa Civică, Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociaţia „21 decembrie”, Mişcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi).
În cursul anului 1992, au aderat la CDR, Partidul Naţional Liberal-Convenţia Democratică (constituit din membrii PNL care nu au dorit să părăsească alianţa în aprilie 1992), Partidul Naţional Liberal-Aripa Tânără, Federaţia Ecologistă din România.
În campania electorală din 1992, dintre cele 80 de formaţiuni politice, doar 9 au depus liste pentru ambele Camere ale Parlamentului. Acestea au fost: FDSN, CDR, FSN, Partidul Unităţii Naţionale Române, Partidul România Mare, PNL, Partidul Republican, Mişcarea Ecologistă din România.
Alegerile parlamentare au avut loc la 27 septembrie 1992, opt formaţiuni politice reuşind să intre în Parlament, însă niciunul nu a reuşit să obţină majoritatea.
FDSN obţinea 27,71% în Camera Deputaţilor şi 28,29% în Senat, iar CDR devenea a doua forţă politică a ţării, totalizând puţin peste 20,01% din voturi în Cameră şi 20,16% în Senat.
Marele învins al acestor alegeri a fost PNL (ieşit din aprilie 1992 din CDR), care a obţinut un procentaj de sub 3 % şi nu a reuşit astfel să ajungă în Parlament.
1996 – Opoziția face front comun împotriva PDSR
– prezență la vot – 76,01%
– Rezultat: CDR (30,7%), PDSR (23,08%), USD (13,16%), UDMR (6,82%), PRM (4,54%)
Este prima rundă de alegeri parlamentare pierdută de Ion Iliescu, care conducea atunci PDSR. El este învins, însă, nu de un partid, ci de o alianță electorală formată din nu mai puțin de 15 formațiuni politice și civice.
Astfel, alianța câștigătoare CDR s-a constituit la 26 noiembrie 1991, pe baza unui protocol semnat de partidele membre ale Convenției Naționale pentru Instaurarea Democrației (PNȚCD, PNR, PSDR, PER, PAC și UDMR), precum și de alte formațiuni politice și civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România (Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația 21 Decembrie, Mișcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi).
2000 – Ascensiunea lui Vadim Tudor și a PRM
– prezență la vot – 65,31%
– Rezultat: PDSR (37,09%), PRM (21,01%), PD (7,58%), PNL (7,48%), UDMR (6,9%)
În 1999, în toiul unei crize economice regionale, România s-a aflat într-o situație extrem de dificilă, ceea ce a dus la ascensiunea PRM, un partid cu tendințe extremiste, și a liderului lui, Vadim Tudor. Guvernele care au urmat au fost guverne de coaliţie, dar crizele politice majore (ex.: ieşirea PD de la guvernare şi demisia premierului Victor Ciorbea, revocarea neconstituţională prin decret prezidenţial a premierului Radu Vasile, cea de-a şasea mineriadă din 1999), dublate de o serie de alţi factori (crize economice, sociale, chiar incompetenţa unor lideri, lipsa de comunicare dintre Preşedintele Emil Constantinescu şi CDR) au determinat destrămarea Convenției Democrată Română înainte de alegerile generale din 2000 şi pierderea alegerilor de către formaţiunea succesoare, CDR 2000.
În anul 2000, candidatul PDSR, Ion Iliescu a câştigat alegerile prezidenţiale, învingându-l în turul II pe Vadim Tudor, iar PDSR a câştigat alegerile parlamentare 36,91% pentru Camera Deputaţilor şi 37,09% pentru Senat. Premier a devenit Adrian Năstase, președintele executiv al PSD, cu o majoritate solidă în Parlament.
2004 – Anul lui Traian Băsescu și „soluția imorală” PC
– prezență la vot – 58,5%
– Rezultat: Uniunea Națională PSD + PUR (37,16%), Alianța Dreptate și Adevăr PNL – PD (31,71%), PRM (13,63%), UDMR (6,26%)
Anul electoral 2004 a marcat începutul unor modificări cruciale pentru sistemul politic, electoral şi constituţional din România. O serie de crize politice şi constituţionale dure, dublate de o serie de modificări legislative cu privire la sistemul de vot, precum şi o serie de propuneri de modificare a sistemului de guvernare şi a structurii Parlamentului au generat un nou sistem de partide, precum şi modificări instituţionale puternice în raporturile dintre puterile statului.
În anul 2003 a apărut Alianța DA, Dreptate și Adevăr, formată de PNL și PD. În 2004, PSD a câștigat alegerile parlamentare, dar nu la mare distanță de alianța DA. Preşedintele ales Traian Băsescu din partea Alianţei D.A. – PNL – PD) nu reprezenta şi formaţiunea care a câştigat alegerile parlamentare (U.N. PSD+PUR). Acest lucru nu se mai întâmplase până atunci la nici o rundă de alegeri generale.
După turul II al alegerilor prezidenţiale, majoritatea politică din Parlamentul României s-a format în funcţie de rezultatul alegerilor prezidenţiale. Parlamentarii PC (19 deputaţi şi 10 senatori), care au intrat în Parlament pe listele comune ale Uniunii Naţionale PSD+PUR au trecut de partea Alianţei D.A. PNL – PD şi au format, alături de UDMR şi minorităţile naţionale, un guvern de coaliţie condus de Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte interimar al PNL, în urma retragerii lui Theodor Stolojan din cursa prezidenţială şi din funcţia de preşedinte al PNL la 2 octombrie 2004.
2008 – Se rupe Alianța D.A., PD iese de la guvernare
-prezență la vot – 39,20%
– Rezultat: Alianța PSD +PC (33.1 %), PDL (32.4%), PNL (18,54%), UDMR (6.2%)
La alegerile parlamentare din 2008, procentul participării la vot a scăzut spectaculos la 39,20% față de alegerile parlamentare din 2004, când procentul a fost de 58,50%. Niciun partid nu a obținut majoritatea, astfel că cele două principale partide din Parlament, PSD și PDL, au format o coaliție.
Perioada 2005 – 2008 s-a caracterizat prin conflicte instituţionale puternice, atât în interiorul executivului, cât şi între formaţiunile politice parlamentare. În urma neînţelegerilor dintre preşedinte şi prim-ministru, Alianţa D.A. – PNL – PD a fost ruptă, PD a ieşit de la guvernare, iar PNL împreună cu UDMR au condus un guvern interimar, sprijinit în Parlament de către PSD.
În 2007, preşedintele României a fost suspendat de Parlament şi s-a organizat referendum pentru demiterea preşedintelui. Momentul referendumului din 19 mai 2007 pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României, un moment crucial care a marcat atât radicalizarea luptei dintre Traian Băsescu, sprijinit de PD-L, şi prim-ministrul Tăriceanu, sprijinit de PNL, UDMR şi PSD, cât şi modificarea opţiunilor electorale ale cetăţenilor şi, ulterior, modificarea sistemului de partide din România.
Rezultatele referendumului pentru demiterea preşedintelui au indicat un suport masiv al populaţiei pentru Traian Băsescu, suport pe care, ulterior, l-a transferat PD(-L) – ului la alegerile europene din noiembrie 2007 şi în alegerile locale şi parlamentare din 2008.
În noiembrie 2008 au avut loc primele alegeri parlamentare decalate de alegerile prezidenţiale şi primele alegeri parlamentare în conformitate cu noul sistem de vot, uninominal mixt, în baza căruia candidaţii partidelor sau candidaţi independenţi candidau în colegii uninominale.
În urma alegerilor parlamentare, PSD-PD-L au format o coaliţie executivă şi legislativă, întrucât, împreună controlau două treimi din Parlament (72,46%) din Camera Deputaţilor şi (72,98%) din Senat.
2012 – Apare USL, alianța anti-Băsescu
-prezență la vot – 41,76%
– Rezultat: Alianța Uniunea Social-Liberală ( PSD, PNL, PC, UNPR) – 58,63%, Alianța România Dreaptă (PD-L, PNȚCD, FC) – 16,50%, Partidul Poporului – Dan Diaconescu – 13,99%, UDMR – 5,13%
În februarie 2011, Victor Ponta (PSD), Crin Antonescu (PNL) și Dan Voiculescu (președinte de onoare al PC) au înființat Uniunea Social Liberală (USL), iar un an mai târziu a urmat o nouă suspendare a președintelui Traian Băsescu și aceasta respinsă prin referendum.
USL a înregistrat o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare contra PDL. Acesta nici nu mai candidase separat, ci într-o alianță – Alianța România Dreaptă (ARD), care a obținut puțin peste 16% atât în Senat cât și în Camera Deputaților.
Din guvernele USL care au preluat guvernarea în mai 2012 sub conducerea lui Victor Ponta au făcut parte:Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Dan Șova, Eduard Hellvig, Mona Pivniceru, Kelemen Hunor, Ioan Rus, Robert Cazanciuc, Darius Vâlcov, chiar și Raed Arafat.
PDL va fi înglobat în PNL, în urma negocierilor duse de liderul PNL, Crin Antonescu. Proiectul politic care a ținut PNL în alianța cu PSD a durat până 2014, când PNL a ieșit de la guvernare invocând, printre altele, refuzul lui Victor Ponta de a-l numi pe Klaus Iohannis ministru de Interne.
2016 – Începe „Epoca Dragnea”
– prezență la vot – 41,76%
– Rezultat: PSD (45%), PNL (20 %), USR (9%), UDMR (6%)
Liberalii au pierdut în favoarea unui PSD condus de Liviu Dragnea, parte din Coaliția PSD – ALDE. ALDE a luat naștere din fuziunea Partidului Conservator cu Partidul Liberal Reformator la data de 19 iunie 2015, cu numeroși membri cu notorietate provenind din USL sau chiar FDSN (Tăriceanu, Norica Nicolai, Meleșcanu).
Membrii ALDE au făcut parte din guvernele Grindeanu, Tudose, Dăncilă și au luptat intens și activ în Parlament pentru modificări controversate ale legilor justiției.
Pe 26 august 2019, partidul lui Călin Popescu-Tăriceanu, ALDE, decide să iasă de la guvernare, ceea ce deschide drumul spre înlăturarea guvernului Dăncilă prin moțiune de cenzură, la 10 octombrie 2019. Viorica Dăncilă a fost premierul României din 29 ianuarie 2018 până în 4 noiembrie 2019. Ea a fost urmată la Palatul Victoria de liberalul Ludovic Orban, care a condus un guvern minoritar în perioada de pandemie.
2020 – Alegeri în pandemie
-prezență la vot – 33,30%
– Rezultat: PSD (29,32%), PNL (25,58%), USR PLUS (15,86%), AUR (9,17%)
PSD câștigă din nou alegerile parlamentare, desfășurate în plină pandemie de coronavirus, însă guvernarea va fi preluată de alianța dintre PNL și USR PLUS, două partide și-au făcut campanie electorală cu un mesaj puternic anti-PSD.
După ce USR PLUS l-a refuzat pe Ludovic Orban, Florin Cîțu, ministru al Finanțelor Publice a devenit premier în perioada 23 decembrie 2020 – 25 noiembrie 2021.
Coaliția PNL – USR PLUS a durat mai puțin de nouă luni. După mai multe episoade tensionate – demiterea miniștrilor Vlad Voiculescu și Stelian Ion de către premier – USR PLUS părăsește guvernul.
Guvernul Florin Cîțu a căzut în parlament în urma unei moțiuni de cenzură inițiată de PSD, dar votată de AUR și USR PLUS.
După aproape trei luni de criză politică, se formează alianța PSD-PNL-UDMR cu liberalul Nicolae Ciucă la conducerea Guvernului. Potrivit protocolului semnat de PSD și PNL, în primăvara lui 2023 premierul liberal va fi înlocuit de un premier social-democrat, cel mai probabil Marcel Ciolacu.
