În urmă cu un an de zile Rusia șoca o lume întreagă invadând militar Ucraina și declanșând astfel primul război major din Europa de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Iluziile lui Putin
Cu trei zile înainte de agresiunea militară, Putin încerca să-și justifice acțiunile – pe care le-a denumit „operațiune militară specială” – spunând că ar viza eliminarea „amenințării care venea din partea regimului neonazist care s-a dezvoltat în Ucraina după lovitura de stat din 2014”. În realitate, obiectul lui Putin era menținerea Ucrainei în sfera de influență a Rusiei. Putin spera că Occidentul este suficient de divizat pentru a fi incapabil să răspundă la agresiunea militară rusă și că Ucraina va ceda rapid. „Operațiunea militară specială”, în care erau implicați aproape 200.000 de miliari ruși, se dorea a fi așadar un blitzkrieg, care să ducă la căderea rapidă a regimului de la Kiev și înlocuirea acestuia cu un regim pro-rus.
Date recente coroborează faptul că FSB, unul dintre principalele servicii de informații din Rusia miza și el pe o victorie rapidă și își activase vasta rețea de agenți operativi din Ucraina cu scopul de a pregăti terenul pentru invazie. Atât de siguri erau rușii într-o victorie rapidă încât FSB-ul pregătise deja două posibile guverne pro-ruse care să-i ia locul lui Zelenski. Planurile lui Putin aveau să fie însă peste cap de rezistența ucraineană înverșunată și de ajutorul masiv acordat de Occident Kievului.
Refugiații și sancțiunile
Imediat după declanșarea atacului, mii de ucraineni încep să părăsească țara. Statele vecine, inclusiv România sunt pregătite însă să primească valurile de refugiați de război. Cei mai mulți vor ajunge în Polonia și Germania (câteva milione), dar și în statele Baltice. România și R. Moldova vor primi și ele împreună în jur de 200.000. La granița României cu Ucraina se formează deja prin punctele de trecere a frontierei centre de ajutor la inițiativa unor ONG-uri. Românii se mobilizează și încearcă să îi ajute pe oamenii care fug din calea războiului.
Între timp sub leadershipul Statelor Unite, Occidentul impune sancțiuni economice draconice Rusiei. Mii de companii anunță că se retrag din Rusia. Cu timpul UE și SUA vor crește presiunea pe Rusia prin impunerea graduală a unor măsuri punitive menite să descurajeze agresiunea și să distrugă economia rusă, inclusiv complexul militaro – industrial. Joe Biden și alți lideri europeni își declară sprijinul deplin pentru Ucraina și pregătesc ajutoare umanitare, economice și militare.
Bombardamentele și ofensiva rusească
Rusia va apela la o tactică de bombardamente nediscriminatorii, vizând atât instalațiile militare ucrainene, cât și zone civile. Scopul e acela de a induce o frică generalizată în Ucraina. Dar armata mobilizată de Rusia atacă din prea multe direcții. Principiul concentrării forțelor este neglijat de liderii militari ruși. Rușii încearcă simultan să captureze sudul Ucrainei, zona Donbas, Harkovul și Kievul. Forțele ucrainene, ajutate de armament occidental, în special arme anti-tanc reușesc să încetinească și apoi să oprească ofensiva rusească. În primăvară are loc bătălia pentru Kiev. După o înaintare dinspre Belarus, urmată de capturarea centralei de la Cernobîl, forțele ruse sunt oprite la periferia Kievului. O coloană lungă de zeci de kilometri de blindate și tancuri este nimicită de forțele ucrainene. În drumul lor spre Kiev, rușii comit masacre în numeroase localități – Irpin, Bucea.
În Sud, orașul Mariupol este treptat încercuit de ruși. În ciuda unei rezistențe ucrainene eroice, orașul este în final cucerit. Ofensiva rusă din sud se oprește odată cu căderea Hersonului. La Zaporojie au loc schimburi de focuri care pun în pericol centrala nucleară, controlată de ruși. Agenția pentru Energie Atomică va cere o inspecție pentru a se asigura că nu există riscul unui accident nuclear, însă rușii refuză inițial să le dea acces inspectorilor în zonă.
În vară începe o criză a cerealelor care riscă să ducă la o foamete generală în zonele din Africa dependente de importurile de grâne. Flota rusă din Marea Neagră nu permite deplasarea navelor ucrainene din porturile rămase sub controlul Kievului. Turcia va interveni pe post de mediator și situația va fi parțial deblocată. În august, la Liov are loc o întâlnire trilaterală între secretarul general al ONU, António Guterres, președintele turc Erdogan și Volodimir Zelenski. Printre subiectele de pe agendă se numără situația de la centrala nucleară Zaporojie, unde șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică a avertizat că lucrurile au scăpat de sub control. Tot în august, la Moscova moare, într-o explozie, Daria Dughina, fiica lui Alexandr Dughin, supranumit „creierul lui Putin”. Rusia dă vina pe Ucraina pentru asasinat.
Contraofensiva ucraineană și referendumurile trucate de Rusia
Între timp Ucraina lansează o contraofensivă de proporții, recuperând sute de kilometri pierduți. Trupele ruse se retrag complet din Nord-Estul Ucrainei, iar armata ucraineană recucerește Harkovul. Întregul front se mută treptat în Sud-Estul Ucrainei. În septembrie Rusia organizează o serie de referendumuri trucate în regiunile Donețk, Zaporojie, Herson şi Luhansk. Obiectivul lui Putin devine mai puțin ambițios și se rezumă la controlul coridorului sudic care asigură legătura între peninsula Crimeea și Rusia. În ciuda referendumurilor, contraofensiva ucraineană continuă. Tot în septembrie Putin ordonă o mobilizare parțială în Rusia, prilej cu care apar tulburări sociale. Zeci de mii de oameni fug din Rusia pentru a nu fi trimiși pe frontul din Ucraina. Este un prim semn că pierderile înregistrate de ruși în Ucraina sunt masive.
Putin apelează la o retorică tot mai belicoasă, avertizând inclusiv cu folosirea armei nucleare. Scopul e același – inducerea unui sentiment de teamă în rândul populației. Bombardamentele ruse asupra civililor continuă în aceeași măsură și rușii apelează tot mai mult la drone kamikaze de fabricație iraniană.
Recapturarea Hersonului și venirea iernii
Ucrainenii vor recaptura în final Hersonul la începutul lui noiembrie. Odată cu venirea iernii frontul se stabilizează și contraofensiva ucraineană se oprește. Rusia continuă bombardamentele zilnice. Pe lângă țintele civile, rușii încep distrugerea sistematică a sistemului energetic al Ucrainei cu scopul de a lăsa țara în beznă și fără căldură. Distrugerea infrastructurii energetice are repercusiuni și în R. Moldova care este ajutată în schimb de România pentru a-și asigura necesarul de energie. Luptele se mută treptat în zona Bahmut, acolo unde mercenarii Wagner încearcă să captureze orașul și să creeze o breșă în apărarea ucraineană. Orașul Soledar este un alt punct în care au loc lupte grele în această perioadă. În ianuarie 2023 Putin cere un armistițiu de 3 zile, cu ocazia Crăciunului pe rit vechi. Mutarea este văzută de majoritatea observatorilor drept o tentativă a lui Putin de a câștiga timp pentru forțele sale.
Tancuri pentru Ucraina și o nouă ofensivă rusească
Germania, Marea Britanie și Statele Unite promit Ucrainei un nou ajutor militar. De data aceasta, el include tancuri grele de ultimă generație, M1 Abrams, Challenger 2 și Leopard 2. Acest nou ajutor militar poate întoarce balanța în favoarea Ucrainei. Între timp, Putin pregătește o nouă ofensivă în care să își arunce soldații mobilizați în toamna anului trecut. Retorica belicoasă la adresa Ucrainei și a Occidentului continuă, însă încep să apară primele fisuri în establishmentul de la Moscova, șeful Wagner intrând în conflict cu ministrului rus al Apărării, Serghei Şoigu și a comandantului al forţelor armate combinate care luptă în Ucraina, generalul Valeri Gherasimov.
La un an de la declanșarea ostilităților nimeni nu știe încă când și cum se va încheia cu exactitate războiul.
