2 Aprilie este Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului şi vreau să atrag atenţia asupra acestei tulburări care afectează comportamentul şi relaţionarea cu lumea înconjurătoare. Persoanele atinse de această tulburare au o foarte intensă trăire interioară, dar au mari dificultăţi de comunicare cu anturajul lor permanent sau conjunctural.
Autismul nu este o maladie. Autiştii nu sunt bolnavi. Nu au nevoie de tratamente medicale şi nu au nevoie nici de spitalizare. Au nevoie de complexe terapii comportamentale pentru dezvoltarea creativităţii lor pe care altfel nu şi-o pot exprima.
Spun toate acestea pentru că sunt mamă a unui copil diagnosticat cu autism şi vorbesc în cunoştinţă de cauză.
Vreau să atrag atenţia asupra faptului că, în conformitate cu studiile ştiinţifice internaţionale, o persoană dintr-o sută este atinsă de TSA – adică de Tulburări din Spectrul Autist. Este un procentaj important care ar trebui să intereseze factorii de răspundere şi să reorienteze politicile publice care privesc acest domeniu. Ar trebui, de asemenea, să ducă la o schimbare rapidă şi profundă a mentalităţilor la nivelul societăţii pentru că, nu are rost să ne ascundem, actualmente, diagnosticul de autism conduce la discriminare şi la excluziune socială. Aceste aspecte de dramatism social ating atât persoana cu autism cât şi familia sa.
De multe ori, societatea nu pare a fi pregătită să conştientizeze anumite fenomene, chiar dacă acestea o pot afecta. Este vorba aici despre educare şi despre autoeducare.
Toate acestea pot părea generalităţi, dar sunt zece ani de când m-am implicat în lupta pentru conştientizarea publică a autismului şi mi-am dat seama că numai solidaritatea este cheia de acces. Persoanele cu Tulburări din Spectrul Autist au un potenţial intelectual şi afectiv necunoscut şi nepus în valoare. Acest potenţial poate fi dezvoltat şi maximalizat numai prin abordări corecte, competente şi specializate care pot duce la incluziunea socială şi la integrarea benefică în comunitate.
Problematica autismului este complexă şi ţine de o abordare pluridisciplinară. Trebuie implicate domenii variate şi importante: sănătatea publică, educaţia, munca şi asistenţa socială, autorităţile naţionale pentru persoanele cu handicap şi pentru drepturile copilului. Este foarte importantă consultarea ONG-urilor de profil care au dobândit o experienţă valoroasă, ele fiind înfiinţate, de cele mai multe ori, de familiile copiilor diagnosticaţi cu autism.
În România există oficial 15.000 de copii cu Tulburări din Spectrul Autist. Înregistrarea adulţilor nu a început decât în 2013. Nu există date din mediul rural. Nu există niciun Registru Naţional care să consemneze situaţia reală la zi. Există o Strategie care a fost pusă în pagină în 2012 dar nu a fost încă tradusă în fapte şi măsuri apropriate. Există neînţelegeri, tergiversări şi o lipsă acută a soluţiilor imediate şi de perspectivă.
La nivel local, în Iaşi, această săptămână este dedicată problematicii complexe ridicate de autism. Este organizat Marşul Diversităţii; este organizată o întrecere sportivă la Sala Polivalentă; a avul loc un eveniment caritabil în scopul strângerii de fonduri pentru deschiderea şi utilarea unui cabinet de logopedie; în fine, joi, 2 Aprilie, Primăria Municipiului Iaşi aprinde luminile albastre, aşa cum multe oraşe din lume luminează în albastru edificiile importante, în semn de solidaritate cu această cauză.
Toatea acestea sunt destinate să atragă atenţia cetăţenilor că o problemă socială nu îşi poate găsi răspunsuri adecvate decât dacă societatea, în totalitatea ei, conştientizează acea problemă. Tot acestui scop îi este subsumat şi sloganul de campanie „ARATĂ CĂ ÎŢI PASĂ!” pentru că vreau să vă conving că de atitudinea şi implicarea dumneavoastră depind viitorul şi vieţile acestor oameni.
Ei au nevoie de înţelegere şi de căldura prieteniei. Au nevoie de solidaritatea noastră. Încercaţi să înţelegeţi şi să acceptaţi diversitatea.
