Războiul din Ucraina a adus în discuție o problemă extrem de delicată pentru România – independența energetică. Un termen desuet, spun însă specialiștii, care consideră că ar trebui înlocuit cu securitatea/siguranța energetică, scrie Europa Liberă. În viziunea lor, România ar trebui să-și dorească să producă mai mult și să aibă o pondere mai mare în producția din UE, decât să devină independentă.
Al doilea producător de gaze din UE, dependent de import
România este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, după Olanda. Cu toate acestea, este în continuare dependentă de gaze din import, în proporție mai mare sau mai mică, în funcție de sezon. Produce, în prezent, 25-26 de milioane de metri cubi de gaz în fiecare zi – o cantitate suficientă pentru consumul total pe timp de vară, dar prea puțin pentru sezonul rece.
Până anul acesta, baza pe timpul iernii era gazul ieftin din Rusia. Războiul din Ucraina, amenințarea permanentă a lui Vladimir Putin că taie alimentarea către Europa și explozia prețurilor au împins România să securizeze resurse pentru iarna lui 2022, la fel ca întreaga Uniune Europeană.
Cu depozitele umplute la aproape 90% și după ce a crescut capacitatea de extragere din depozite până la 32 de milioane de metri cubi pe zi, directorul transportatorului de gaze românesc, Transgaz, Ion Sterian, spune că România va face față consumului și fără gaze din import, în cazul unei ierni blânde, mai ales că o parte din marii consumatori industriali și-au închis sau restrâns activitatea.
„Problema e pe termen lung”, sunt de părere specialiștii în domeniu.
Depozitele de gaz din România sunt în această perioadă pline în proporție de 90%.
Cu presiunea războiului în spate, șansele de decuplare totală de la gazul rusesc au crescut și ele, după ce Bulgaria s-a interconectat cu Grecia pe conducta Trans-Adriatică.
Pentru sudul și sud-estul Europei, gazul rusesc poate fi înlocuit acum cu gazul din Azerbaidjan sau cel care ajunge în terminalele GPL din Turcia, scrie Europa Liberă.
Dependența de import rămâne însă reală.
„Producția actuală, cea onshore o să fie în scădere în anii următori, exact așa cum a fost și în ultimii patru-cinci ani, pentru că se epuizează zăcămintele și din cauza asta se va pune problema că trebuie să demarăm proiecte noi în zăcăminte”, explică experta în energie Otilia Nuțu.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen (în roșu), a fost însoțită de lideri din Bulgaria, Azerbaidjan, Grecia, Serbia, România și Macedonia de Nord la inaugurarea de la Sofia, la 1 octombrie, a gazoductului dintre Grecia și Bulgaria.
Cu toate că România ar avea de unde să extragă mai mult – nu doar pentru consum intern, ci și pentru export – estimările sunt că on-shore, adică pe uscat, rezervele s-ar ridica la 100 de miliarde de metri cubi.
Off-shore, în apele adânci din Marea Neagră, ar fi și unele dintre cele mai la îndemână resurse. Zăcământul Neptun Deep pe care Romgaz și Petrom ar trebui să-l extragă ar avea între 42 și 84 de miliarde de metri cubi de gaz.
Într-un scenariu optimist, în care și Romgaz și OMV Petrom ar lua decizia finală de investiție în 2023, după aprobări în cadrul celor două companii, lucrările premergătoare exploatării ar dura aproximativ patru ani. 2027 ar fi cel mai devreme an în care România ar putea începe exploatare gazelor din apele Mării Negre. Târziu, spun unii experți în domeniu.
Exploatarea gazelor din Marea Neagră rămâne o problemă strategică în condițiile în care Europa va începe să se decupleze accelerat de la gaz. Nu doar de la cel rusesc.
„Deci investiția din Marea Neagră are sens dacă va mai exista cerere de gaz și peste 30 de ani, dar noi deja peste 30 de ani ne apropiem de momentul zero. Deci, dacă mă apuc acuma să fac o rețea de distribuție de gaze, cum ea are o durată de viață de 50-60 de ani, ce să fac dacă peste 30 de ani nu va mai fi nevoie de gaze?”, explică experta în energie Otilia Nuțu.
Întregul articol poate fi citit aici.
