Acum câteva zile, un site din Franța a scris despre condițiile nasoale în care locuiesc soldații francezi veniți în România. Am scris nasoale și nu grele pentru că sunt condiții pe care militarii români le acceptă fără să mârâie când sunt în aplicație: dormit la cort, mâncare mai pe sponci, ciuciu wireless, apă caldă, etc.
În mod normal, lucrurile trebuiau să rămână la nivel de știre. În fond, francezii sunt militari de carieră. Ce-o să facă când vor ajunge într-o tranșee? O să strige: „merde, dar aici chiar e noroi, ia uite cum mi-am murdărit un bocanc, nici nu pot să țintesc bine dacă trag ăia în noi, uitați-vă ce praf e în jur, ia sunați, mă, la presă, să afle lumea în ce condiții luptăm”.
Numai că n-a fost așa. De urgență, Ciucă a discutat cu ministrul Apărării francez și a primis că se vor lua măsuri. Ceea ce a sunat foarte nasol.
Sunt zeci de mii de bolnavi în spitalele din România care stau în condiții mizerabile și despre care se scrie de sute de ori pe an. De ce nu sare Ciucă să rezolve?
Sunt sute de mii de români care trăiesc ca în Evul Mediu, în cartiere și localități fără asfalt, sufocate de gaze toxice sau expuse bandelor de infractori. De ce nu vine Ciucă să rezolve?
În fiecare zi, mici bucățele din averea națională este ciordită de mii de aciuiați pe lângă aleșii locali care pun în loc asfalt prost, termopane proaste, utilaje proaste – toate făcându-le viața un iad milioanelor de români care-și văd de treabă, respectă legea și-și plătesc taxele. De ce nu zice Ciucă nimic despre asta?
Numai un noroc face ca premierul Ciucă să poată merge pe stradă neapostrofat, necertat sau neînjurat de milioane de români care au să-i reproșeze probleme cu mult mai grave decât sclifoseala unor militari dichisiți. Iar norocul ăsta se numește resemnare. Românii nu mai cred că țara asta se poate schimba, vreodată, la nivelul micii corupții, serviciilor proaste, sistemului medical mizerabil. Nu se mai iau de guvernanți așa cum nu înjură cerul când plouă torențial sau cum nu roagă albia unui râu să nu le mai inunde casele: pentru că știu că ar face-o degeaba.
Faza e că etapele astea de mental colectiv au și sfârșit, nu doar început. Și că criza asta sistemică în care ne aflăm poate potența oricând un nou mental colectiv, din care să iasă niște reproșuri pe cinste la adresa guvernanților.
Lucru care ar fi nasol. Un curent popular anti, niște băț prin gard de la ruși și fandaxia-i gata.
