Mai știți bancurile din pandemie? Alea cu „Mă simt cam rău” / „Și paznicul de la Kaufland ce-a zis?”. Acolo suntem. Vorba lui Cabral, pot să întreb o sută de români „Da’ Greta ce-a zis de canalul Bîstroe?” și toți o să râdă copios.
În acest moment, faptul că Ucraina face ce vrea mușchiul ei este irelevant. La fel e și faptul că România a aflat după șase luni că Ucraina a făcut ce-a vrut mușchiul ei pe canalul Bîstroe. Relevantă cu adevărat este tăcerea societății civile dedicată protecției mediului.
Suntem într-o perioadă în care trebuie să te simți vinovat și când arunci la coș cotorul unui măr în loc să-l faci compost cu o firmă specializată, contra cost, așa cum prevede legea. În care și dacă salvezi dintr-un incendiu două fetițe apar trei speriați care strigă că extinctoarele folosite au freon și poluează planeta. Cel mai mare zăcământ de aur din Europa, cel de la Roșia Montana, a fost închis ca să facă turism treișpe hipsteri. La Autostrada Transilvaniei se cheltuiesc milioane de euro pentru ca trei veverițe, doi castori și-o lăcustă să poată traversa. Anul trecut, câteva ONG-uri de mediu, unele din alte țări, au reușit închiderea unor companii energetice românești vitale pentru că ar putea polua.
În schimb, când vine însă vorba despre Bîstroe, totul e mucles. Ucraina schimbă pur și simplu relieful din Delta Dunării, iar toate ONG-urile astea tac, cu Greta în frunte.
De fapt, nu tac. Spun: „Poate e doar o manipulare rusească. Hai să așteptăm să vedem efectele”. Adică ceva contrar modului de funcționare al oricărui ONG de mediu, care, prin definiție, acționează înainte să apară efectele. Iar asta compromite complet ideea de ecologism în România, care a ajuns de la legat cu lanțuri de poartă la „seen”.
