Primul nivel devine mult mai elastic decât restul clădirii, fiindcă magazinele, restaurantele și parcările sunt spații deschise. În momentul în care cutremurul lovește clădirea, parterul preia prea mult din oscilații și cedează. Fenomenul se numește „parter flexibil” și este una dintre cauzele prăbușirii multor clădiri din Turcia, în urma seismelor, explică inginerul Matei Sumbasacu.
Bilanțul deceselor după cutremurul de 7,8 magnitudine de luni dimineață, din Turcia, ajunsese miercuri seară la 12.000 și continuă să crească, în timp ce salvatorii caută supraviețuitori sub dărâmături.
Câteva mii de clădiri au fost avariate, în special în orașul Gaziantep, în care locuiesc aproximativ două milioane de persoane și care se află la granița cu Siria, multe dintre ele până la pragul de colaps parțial sau total, transformându-se în grămezi de moloz.
Unele blocuri s-au prăbușit la câteva ore după seism, după ce le-a cedat structura deja afectată.
„Când vorbim despre cutremure și despre răspunsul clădirilor la cutremur, vorbim despre rigiditate. Cutremurele induc o vibrație și vibrația aia se manifestă într-un anumit fel în funcție de rigiditatea structurală. Ce e important este să nu ai variații mari de rigiditate. Adică să nu ai un etaj mai flexibil decât celelalte”, explică inginerul Matei Sumbasacu, într-o discuție cu Libertatea.
Cu un masterat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic, Sumbasacu are 34 de ani și este fondatorul asociației Re:Rise. ONG-ul se ocupă de găsirea și implementarea unor proiecte pentru conștientizarea riscului la cutremur.
În primele ore de după evenimentele din Turcia, asociația a publicat pe pagina sa de Facebook mai multe informații și explicații despre modul în care s-au produs seismele și despre felul în care s-au prăbușit clădirile.
Cum se comportă clădirile la cutremur
Experții în construcții din toată lumea definesc mai multe „tipuri de colaps” sau tipurile de clădiri cele mai predispuse la prăbușire în cazul unui cutremur.
Unul dintre aceste tipuri, întâlnit, potrivit Re:Rise, în cazul multor imobile din Turcia, este „soft-story” sau „parter flexibil”. Sunt clădirile care au la parter spații deschise, cu puține elemente structurale și multe ferestre.
Este vorba, așadar, de clădirile care au la primul nivel magazine, restaurante sau parcări.
„Clădirea trebuie să oscileze ca un pendul invers, cu baza cât de cât fixă și vârful să se ducă cât mai mult stânga-dreapta. În momentul în care ai un etaj mai slab, nu mai e un pendul, ci face o burtă. Clădirile astea sunt ca un uriaș cu picioare de sticlă. Stau pe un parter foarte flexibil și au o suprastructură rigidă. Chestia asta survine din faptul că deschiderea e mai mare la parter decât la etajele superioare. Și atunci, pereții perimetrali sunt mai slabi la parter decât la etajele superioare”, explică inginerul Matei Sumbasacu.
Întregul articol poate fi citit aici
