Culisele planului PSD pentru preluarea puterii: Dîncu premier, Dragnea şef la Cameră

Dîncu. Vasile Dîncu premier. Asta-i pohta ce-o pohteşte infractorul condamnat Liviu Dragnea. Prăfuitul scenariu (invocat obsesiv în presa centrală, încă din 2015) a fost resuscitat chiar de Vasile Dîncu, joi, într-un interviu acordat agenţiei Bloomberg, când vicepremierul a anunţat ceea ce, oricum, ştiam cu toţii: că tânjeşte la fotoliul coechipierului său Dacian Cioloş (curtat asiduu de PNL şi USR, pentru exact acelaşi job).

Deşi a visat cu ochii larg deschişi la un premierat „glorios” – încă din 2014, când se sfădea cu Gabriel Oprea şi cu Tăriceanu, pe care-i considera principalii contracandidaţi la şefia Palatului Victoria –, baronetul Dragnea (pălmuit de o condamnare definitivă, care pare a fi doar începutul unor probleme viitoare) şi-a reanalizat, la rece, lungul nasului. În realitate, este exclus ca oferta de premier emisă de o virtuală (dar previzibilă) majoritate PSD-ALDE – la nevoie, sprijinită şi de alte ciuperci apărute după ploaie, de teapa PRU (dacă cloaca penală de acolo reuşeşte paraşutarea în Parlament) – să se rezume la Dragnea, Tăriceanu sau Ponta (numele pokemonului plagiator e fluturat doar din raţiuni electorale de Ghiţă & Co). Astfel de zvonistici puerile nu sunt decât fumigene cu damf electoral.

De fapt, în actualul context politic, Vasile Dîncu reprezintă premierul ideal pentru infractorul Dragnea. Oficial, clujeanul nici măcar nu mai este membru PSD – „impas” ce s-ar remedia în doar o clipită, în uralele întregului popor social-democrat. Dîncu nu este nici puşcăriabil – o raritate printre demnitarii pesedişti de ieri şi de astăzi – şi reprezintă (vrem, nu vrem) un „pilon” al Guvernului tehnocrat, care coabitează de minune cu preşedintele Klaus Iohannis.

Dacă PSD îşi va menţine la urne primatul de 10 procente (rostogolit de majoritatea sondajelor de opinie) în faţa PNL, şi dacă ALDE va atinge un (aproximativ) 6%, probabil că social-democraţii vor înjgheba o majoritate serviabilă, laolaltă cu Tăriceanu, dar şi cu alte cioturi dornice de tovărăşie. Şi UDMR ar putea înhăţa o astfel de chiftea, fiindcă oamenii lui Kelemen Hunor sunt nerăbdători să revină la masa puterii, pe drumul cel mai scurt (în pofida faptului că fac partde din PPE, ca şi liberalii). Într-o astfel de situaţie (de altfel, foarte probabilă), oferta „Dîncu” ar devansa, în orice aritmetică, oferta „Cioloş”, iar Klaus Iohannis va fi nevoit (sau bucuros?) să-l desemneze pe clujean la butoanele Palatului Victoria.

În lacunarul interviu oferit Bloomberg, Dîncu a avansat, succint, două condiţii pentru acceptarea funcţiei de premier: susţinerea unei majorităţi parlamentare şi sprijinul preşedintelui Iohannis pentru „un plan de dezvoltare a infrastructurii, sănătăţii şi educaţiei”. Cum am văzut, prima condiţie nu reprezintă, deloc, un pod prea îndepărtat. Ba dimpotrivă. Cât despre susţinerea preşedintelui Iohannis şi „planul de dezvoltare”, să nu vă mire absolut deloc dacă mult trâmbiţata Comisie cotrocenistă pentru elaborarea proiectului de ţară va juca un rol decisiv în această poveste electorală. Parcă-i şi văd pe Iohannis şi pe Dîncu strângându-şi mâinile, zâmbitori, la finalul unei şedinţe a acestei comisii-minune, anunţând demararea unui program important pentru naţie. Ceea ce, dincolo de sclipiciul ambalajului, ar suscita oarece pasiuni istorice, de factura USL…

La rându-i, după ce readuce PSD la ciolanul guvernării, infractorul Liviu Dragnea vizează menţinerea şefiei partidului, dar şi (susţin sursele mele) preluarea funcţiei de preşedinte al Camerei Deputaţilor. De ce? Este simplu: această poziţie i-ar garanta o imunitate totală pentru următorii patru ani. Din postura de fost ministru şi deputat, va fi de-a dreptul imposibil ca baronetul să fie urmărit penal în absenţa unui aviz al Camerei. Astfel, odată cocoţat în funcţie cu aportul unei majorităţi manevrate de PSD, Dragnea (acest Cicikov al sărăcăcioaselor plaiuri teleormănene) ar avea posibilitatea de a jongla discreţionar cu toate tertipurile parlamentare din reţetarul de partid, poziţionându-se programatic (la nevoie) departe de braţul legii. Totodată, ca stăpân al Camerei, infractorul Dragnea şi-ar putea salva acoliţii penali, urmând exemplul lui Tăriceanu, şeful Senatului, care nu s-a sfiit (de mai multe ori) să-l facă scăpat pe generalissimul închipuit Oprea.

Nu în ultimul rând, Liviu Dragnea plănuieşte să-l tăvălească exemplar pe pokémonul plagiator Victor Viorel Ponta, chiar după parlamentare, pentru că l-a forţat să-l invite în mod public pe listele PSD (şi să aloce locuri eligibile pentru o serie de apropiaţi ai acestuia, pe care se pregătea să-i marginalizeze), amorsând în mod premeditat (în cârdăşie cu Sebastian Ghiţă şi Bogdan Diaconu) aşa-zisul „scandal” al plecării sale la PRU. Şi Dragnea nu uită.

Răzvan Gheorghe este scriitor şi jurnalist politic. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie din Universitatea Bucureşti, a debutat la cotidianul ZIUA, în 2004. În prezent, este redactor al ziarului Evenimentul Zilei și editorialist PSnews.ro.