Cum ar face faţă Armata Română unei invazii militare

Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a modificat deja fața Europei. A schimbat inclusiv strategia forțelor militare NATO din Europa de Est și nu numai. Până pe 24 februarie, armata română era antrenată să intervină, să răspundă preventiv într-o zonă de conflict, fie ea internă sau externă.

După invazia din Ucraina ordonată de Vladimir Putin, coordonarea forțelor armate din Europa Centrală și de Est va avea în vedere și răspunsul militar masiv la o invazie la scară largă, susțin experții în domeniu.

Armata Română a suferit numeroase schimbări după Revoluția din 1989. „Ca organizare, pregătire, strategie, se poate spune că suntem o armată a Alianței Nord Atlantice (n.r. – NATO). Dacă e să privesc pregătirea oamenilor, pot spune că Armata Română nu are nimic de-a face cu principiile sovietice. Dacă este să mă uit însă la dotări, la blindate, tancuri, nave, multe amintesc de trecut”, punctează chiar de la începutul interviului acordat Europei Libere, expertul în securitate națională, Claudiu Degeratu.

Transformarea Armatei Române, uneori lentă dacă este vorba de dotări, a fost influențată de trei momente importante. Evenimentele care au schimbat fața forțelor militare române, cel puțin din punct de vedere al pregătirii personalului, sunt următoarele:

În 2004, admiterea României în NATO este acceptată de toți membrii Alianței. Încă din 1993, președintele de atunci, Ion Iliescu, a transmis oficial Alianței Nord Atlantice că România dorește să devină stat membru. Practic, de 29 de ani Armata Română este organizată după principiile moderne ale Alianței Nord-Atlantice și ale Statelor Unite, cea mai importantă putere militară de pe glob în acest moment.

Din 1999, înainte ca România să fie membră NATO, Armata Română participă la exerciții și intervenții militare sub steagul unor misiuni internaționale. „Acest lucru a adus soldaților experiență de front, dar și deprinderi de luptă în interiorul mecanismelor de acțiune comune. La aceste misiuni internaționale au participat peste 15.000 de soldați. Activi sau în rezervă, aceasta înseamnă „15.000 de oameni care au fost într-un război, oameni care se gândeau că arma îi poate ține în viață sau nu încă o zi”, ne povestește și sublocotenentul (în retragere) Marius Apostol, președintele unei organizații a veteranilor de pe front (Asociația Militarilor Veterani si Veteranilor cu Dizabilitati „Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir”). Cele mai importante misiuni armate la care a participat România în cele trei decenii de candidatură și apartenență la NATO au fost cele din fosta Iugoslavie, Irak și Afganistan, scrie europaibera.org.

Din 2018, România – ca orice stat membru NATO – și-a asumat (din nou) angajamentul de a aloca armatei proprii minimum 2% din Produsul Intern Brut (PIB). A fost rezultatul insistenței președintelui SUA de atunci, Donald Trump, ca Europa să-și finanțeze și singură apărarea, potrivit tratatului, nu să se bazeze pe forța militară a Statelor Unite. Pe 30 august 2018, în Țara Galilor/Marea Britanie, a fost semnat acordul privind alocările bugetare minime de 2% din PIB din fiecare stat membru al Alianței. Din acel moment, Armata Română a înregistrat și un salt al dotărilor de echipamente, cel puțin al contractelor semnate.

Rusia vede în România un inamic

Aderarea la NATO a făcut ca Româna sa devină și o țintă a atacurilor verbale și a amenințărilor oficialilor de la Moscova. Încă din 2010, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a răspuns afirmativ la invitația SUA de a amplasa instalații terestre antirachetă SM-3 în România pentru a proteja Europa de pericole externe.

În 2013 a început lucrările de construcție și după acest moment a început un adevărat război rece al declarațiilor între Rusia și Statele Unite, respectiv NATO, care privea și România.

Întregul articol poate fi citit aici