Vaccinul împotriva COVID-19 dezvoltat de companiile Pfizer și BioNTech se bazează pe una dintre cele mai inovatoare și mai avansate tehnologii, adoptată și de alte două mari companii aflate în competiție: Curevac, din Germania, și Moderna, din SUA, care colaborează pentru descoperirea vaccinului împotriva pandemiei cu Organismul de Cercetare a Bolilor Infecțioase din SUA (NIAID), condus de Anthony Fauci, dar și cu Coalition for Epidemic Preparedness Innovation (CEPI).
Toate cele trei vaccinuri sunt în a treia și ultima fază a studiului clinic și toate trei sunt vaccinuri cu ARN.
Vaccinurile de acest tip folosesc o secvență a materialului genetic al noului coronavirus, și anume acidul ribonucleic (ARN), mesagerul molecular care conține instrucțiunile pentru construirea proteinelor virusului. Utilizarea ARN mesager (mARN) a fost o alegere dictată de necesitatea de a putea produce vaccinuri într-un timp scurt, obținând un răspuns imunitar optim.
Obiectivul este de a administra direct mARN, care controlează producția unei proteine împotriva căreia se dorește declanșarea reacției sistemului imunitar. În cazul virusului responsabil de pandemie, proteina este Spike, ”gheara” moleculară utilizată pentru a prinde celulele sănătoase și a le invada. Pentru a transporta instrucțiunile care să determine celulele să producă proteina Spike, sunt folosite ”navete” biologice mici realizate din lipide.
Proteina Spike a fost una dintre primele identificate, este bine cunoscută și s-a observat că sistemul imunitar uman este capabil să o recunoască. De îndată ce se întâmplă acest lucru, imunitatea organismului stimulează producția de celule B, care produc anticorpi, și de celule T, specializate în distrugerea celulelor infectate.
