Negocierile privind un tratat global împotriva pandemiilor tind să se reducă la o serie de idei foarte generale. Propus inițial de președintele Consiliului European, Charles Michel, în cele mai grele zile ale pandemiei COVID-19, scopul unui astfel de tratat este de a crea un nou set de reguli care să ghideze țările în ceea ce privește pregătirea și modul de reacție în caz de pandemie, scrie Ashleigh Furlong în POLITICO.
Însă, în condițiile în care țările sunt profund divizate în ceea ce privește aspectele cheie ale documentului și mai sunt doar 12 luni până când ar trebui să se ajungă la un acord, este din ce în ce mai probabil ca textul să fie un eșec.
În perioada 21-30 mai, când se vor reuni la Geneva cei mai importanți oameni din domeniul sănătății pentru Adunarea Mondială a Sănătății – reuniunea anuală a organismului de decizie al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) – soarta tratatului va fi principalul subiect de discuție.
Versiunea inițială a proiectului de text a fost ambițioasă, foarte detaliată, acoperind tot ce se putea: de la accesul la vaccinuri până la consolidarea sistemelor de sănătate pentru ca acestea să poată răspunde la orice viitoare crize de sănătate.
Dar, în contextul în care țările se confruntă cu probleme legate de drepturile de proprietate intelectuală și de regulile privind schimbul de produse medicale dezvoltate în timpul unei pandemii, o înțelegere pare din ce în ce mai greu de atins.
Apoi, apare și întrebarea extrem de importantă: cum ne asigurăm că țările respectă cu adevărat ceea ce s-a convenit? „Un tratat fără un mecanism de conformitate este doar o bucată de hârtie”, a avertizat Nina Schwalbe, fondatoare a grupului de reflecție în domeniul sănătății publice Spark Street Advisers și fost înalt funcționar UNICEF și Gavi, Alianța pentru vaccinuri.
Confruntare cu Big Pharma
Există două propuneri extrem de controversate în proiectul de text. Una dintre ele solicită țărilor să ia măsuri pentru a sprijini derogările de termene limită ale drepturilor de proprietate intelectuală, astfel încât alte companii decât deținătorii de patente să poată produce vaccinuri sau tratamente – o problemă pe care țările nu au reușit niciodată să o rezolve cu adevărat în timpul pandemiei COVID-19. Al doilea este de a se asigura că țările care fac schimb de informații despre agenții patogeni periculoși pot avea acces la orice tratamente și vaccinuri obținute pe baza acestor date.
Țările în curs de dezvoltare consideră că aceste aspecte sunt esențiale pentru a garanta echitabilitatea într-o posibilă viitoare pandemie. Însă Big Pharma, care are sprijinul unor națiuni occidentale bogate, se opune ambelor propuneri cu înverșunare.
În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, Statele Unite au eliminat mențiunea privind derogările de la aceste drepturi din proiectul de text. De asemenea, americanii doresc să reducă prevederile care ar obliga companiile farmaceutice să acorde licențe altor producători pentru a-și fabrica produsele.
În ceea ce privește dezbaterea privind posibilitatea ca schimbul de informații referitoare la noi agenți patogeni să fie legat de un anumit tip de beneficiu – potențial monetar – linia de demarcație este mai puțin clară. Sudul global, care face presiuni pentru a include beneficiile, este zona cea mai vocală în acest sens. Dar un refuz categoric din partea Nordului global ar putea să ducă la pierderea accesului în timp util la acești agenți patogeni – ceea ce ar putea întârzia dezvoltarea de vaccinuri sau tratamente specifice și ar putea costa vieți.
Prea mulți bucătari, prea puțin timp
Când membrii OMS au convenit în decembrie 2021 să negocieze un tratat privind pandemiile până în mai 2024, termenul părea foarte îndepărtat. Dar s-a pierdut mult timp la începutul procesului pe chestiuni procedurale, a declarat un diplomat, vorbind sub protecția anonimatului.
Nu se poate nega faptul că textul încearcă să acopere o mulțime de domenii, multe dintre ele foarte controversate. Având în vedere acest lucru, termenul stabilit pentru mai 2024 este „o mare provocare”, a declarat diplomatul. În acest caz, ar fi nevoie de o eficientizare a procesului. „Nu este vorba de reducerea ambiției [documentului], ci poate de reducerea nivelului de detaliu”.
Ambasadorul Nora Kronig, șefa diviziei de afaceri internaționale din cadrul Oficiului Federal Elvețian pentru Sănătate Publică, a declarat că există încă incertitudini cu privire la domeniul de aplicare și conținutul tratatului. „Mai avem încă mult de lucru pentru a-l face tangibil, realist și implementabil”, a afirmat ea pentru POLITICO.
„Doar o bucată de hârtie”
Cea mai mare întrebare este cum va fi pus în aplicare tratatul. „Nu au existat multe discuții despre acest lucru, întrucât atinge problema dificilă a suveranității și a faptului că o organizație internațională sau alte țări [se uită] la ceea ce faci [și] la modul în care te pregătești”, potrivit diplomatului.
Într-un proiect de text, țări precum China, Rusia, Iran, Namibia și Egipt își exprimă rezervele față de mecanismele de monitorizare, cum ar fi un proces de evaluare inter pares, în cadrul căruia țările ar efectua evaluări periodice pentru a verifica nivelul de pregătire al celorlalte state.
Între timp, UE, Canada și Elveția au înaintat propuneri pentru o formulare mai fermă privind monitorizarea modului în care o țară este pregătită pentru o criză sanitară.
Unele țări se tem de un proces de denunțare și de blamare, dar problema este că nu contează cât de pregătită este o țară, dacă alta nu respectă aceleași cerințe.
Unii observatori doresc să meargă chiar mai departe. Schwalbe ar dori să vadă un comitet de persoane independente care să raporteze rezultatele tratatului. „Indiferent ce conține, trebuie să tragem statele la răspundere pentru ceea ce au hotărât”, a spus ea.
În cele din urmă, rezultatul acestui tratat va fi „rodul negocierilor internaționale”, a spus diplomatul, dar acest lucru ar putea să se rezume doar la o serie de idei generale și nu la un mecanism concret.
