Decalat cu un an din cauza pandemiei și realizat în premieră și în format online, recensământul din 2022 s-a dovedit un semi-eșec. Statul a alocat peste 78 de milioane de euro, iar la sfârșitul procedurii, după 3 luni și jumătate de la debut, a reușit să recenzeze doar 95% din populație, deși a prelungit termenul final inițial. În București, situația e și mai gravă, cu doar 80% din populație recenzată.
Întârzierea cu care s-a făcut recensământul, ambiguitatea întrebărilor, dar și suspiciunea oamenilor față de autorități, ceea ce a dus la refuzul multora de a răspunde la întrebări, sunt principalii factori care au dus la acest fiasco administrativ, a explicat sociologul Mircea Kivu, într-un interviu pentru PS News.
„Recensământul de anul acesta – de fapt anul trecut, pentru că datele au fost culese cu 1 decembrie 2021 pentru a fi compatibile cu recensămintele care s-au desfășurat în toată Uniunea Europeană – a avut câteva probleme obiective. În perioada în care ar fi trebuit să se desfășoare în mod normal a fost pandemie și atunci el a fost decalat foarte mult. Practic, recenzarea s-a făcut la 7-8 luni după 1 decembrie. O primă problemă a recensământului a fost acest decalaj mare. De aici, probleme legate pe de o parte de memorie a celor care au răspuns, pentru că nu e ușor să îți aduci aminte acum în august câte ore ai lucrat în săptămâna dinainte de 1 decembrie 2021. Vorbim și de alte informații care au aceeași situație. Pe de altă parte, să ne gândim că aproximativ 200.000 de oameni au decedat între cele două date, între 1 decembrie și recensământ. În mod normal, pentru că ei trăiau la 1 decembrie, ar fi trebuit să fie incluși în raportarea recensământului doar că acest lucru, evident, nu a mai fost posibil pentru că recenzarea s-a făcut abia în august. Asta ar fi problema legată de întârzierea recensământului.
Apoi, vorbim de o problemă mare în România: faptul că oamenii sunt din ce în ce mai suspicioși față de ceea ce fac autoritățile. Noi am văzut asta încă din perioada pandemiei, când din ce în ce mai puțină lume urma recomandările făcute de oficiali. Cam așa s-a întâmplat și acum. Oficialitățile au făcut apel la populație să colaboreze la acest recensământ, doar că, din păcate, au fost recenzori care s-au plâns că au fost primiți foarte rău de către o parte din populație. P e de altă parte, au rămas aproximativ 1 milion de persoane care nu s-au recenzat deloc. Totul este pe fondul lipsei de încredere în autorități de care suferă o parte a populației. De ce să mă recenzez dacă datele pe care le furnizez vor fi folosite împotriva mea?”, a declarat sociologul Mircea Kivu.
„În sfârșit, o altă problemă a venit din faptul că s-a dorit schimbarea parțială a modalității clasice de recenzare. Toate recensămintele din România de până acum s-au făcut după metoda recenzor care merge acasă la persoana care trebuie recenzată și înregistrează pe un formular declarațiile acesteia. În Europa, practic, am rămas singura țară care folosea această metodă. La noi s-a încercat o metodă hibridă: autorecenzare combinată cu recenzarea prin recenzor pentru cei care nu s-au autorecenzat”, a continuat acesta.
Cât despre unele întrebări care le-au dat mari bătăi de cap celor care s-au recenzat, sociologul a explicat că această problemă nu ar fi apărut dacă în loc de o singură întrebare ar fi existat un set de întrebări, astfel încât la prelucrare să se poată alege răspunsul corect.
„Aici (n.r – la întrebările din chestionar) era o problemă. Au fost preluate întrebările din vechile formulare de recensământ. Pe de o parte, acest lucru este normal pentru că avem nevoie să putem compara datele, să vedem ce s-a schimbat față de ultimul recensământ. Pe de altă parte, în condițiile autorecenzării nu mai există acel intermediar care este recenzorul. El explica omului întrebarea respectivă. Dacă, de exemplu, te întreba unde aveai reședința la 1 decembrie, recenzorul îi explica omului că, de fapt, reședința este locul unde locuia în mod obișnuit în perioada respectivă, nu neapărat cea care este înscrisă în cartea lui de identitate la domiciliu și nici cea în care, eventual, se afla accidental (să spunem că la 1 decembrie cineva era plecat la munte).
Pentru mulți care s-au autorecenzat acest lucru a fost sursă de confuzie. Și ar mai fi și alți termeni care sunt specifici demografiei care nu sunt tot una un accepțiunea comună. De exemplu, la recensământ când omul este întrebat care este locul nașterii, apare întrebarea: „Bun, dacă mama mea stătea în comuna Ciorogârla și m-a născut la maternitatea Polizu, care este locul de naștere? București sau Ciorogârla?” Ei, de cele mai multe ori în certificatul de naștere este trecut București pentru că acolo s-a înregistrat nașterea, dar din punct de vedere demografic, al recensământului, locul nașterii este locul în care avea reședința mama atunci când a născut. Mai simplu, locul în care a dus mama copilul după ce a plecat de la maternitate. Lucrurile acestea, în mod normal, unii cenzori le explică. Când trebuie să te autorecenzezi nu are cine să ți le explice. Ar fi trebuit ca în loc de o singură întrebare să existe un set de întrebări: „Te-ai născut acolo unde locuiau părinții tăi de obicei sau în altă parte?” ș.a.md, astfel încât la prelucrare să se poată alege răspunsul corect”, a explicat Mircea Kivu.
Nu în ultimul rând, sociologul a susținut că va mai dura un an sau chiar doi până vom avea rezultatele definitive ale recensământului și a precizat că primăriile ar fi trebuit să fie foarte interesate, dat fiind faptul că în funcție de rezultatul acestuia vor fi distribuiți banii de la bugetul central.
„O marjă de eroare trebuie spus că există la orice recensământ. Au rămas 1 milion de persoane nerecenzate, dar datele vor fi completate din surse administrative. Și la recensământul din urmă cu 10 ani au fost 1.200.000 de persoane care nu s-au recenzat. Dacă vă aduceți aminte, atunci PSD se pusese împotriva recensământului. Adrian Năstase spunea că ce e porcăria asta să se ceară CNP-ul persoanelor recenzate, că o să se folosească la alegeri. De data aceasta nu a mai fost Adrian Năstase, a fost „suspicionita” de care vorbeam mai devreme. Deci, revin, marjă de eroare există întotdeauna. Ca număr general, probabil că cifra va fi corectă atunci când vom avea rezultatele prelucrate. Trebuie să știm că mai durează un an sau chiar doi până vom avea rezultatele definitive ale recensământului. Mă așteptam ca populația rezidentă în România să fie mai mică decât cea cunoscută din înregistrările anterioare pentru că știam că a existat o emigrație puternică în perioada asta. Pe de altă parte, din păcate, oficiali ai statului român au avansat tot felul de cifre fără acoperire. Am văzut că un secretar de stat spunea de curând că 8 milioane de români au plecat din țară. Această cifră nu are nicio acoperire, după părerea mea, câtă vreme secretarul de stat nu a dat o sursă.
Problema este că probabil vor apărea discrepanțe la nivel de județ și de localitate pentru procentul acela care s-a anunțat, se pare că într-un final s-a anunțat că a fost recenzată 95% din populație. Procentul acela nu este uniform distribuit în toată țara. În București știm, de exemplu, că doar puțin peste 80% din populație a fost recenzată. Atunci ne așteptăm ca în anumite zone erorile să fie destul de mari și asta e important pentru că în funcție de rezultatele recensământului se distribuie banii până la urmă. Acea parte din bugetul central care merge la administrația locală are în principal la bază populația, iar populația înseamnă recensământ. Ca să nu mai vorbim de alte implicații, cum ar fi salariul primarilor, numărul de consilieri alocat fiecărei localități ș.a.md. Toate depind de populația înregistrată la recensământ. Primăriile ar fi trebuit să fie foarte interesate în buna defășurare a recensământului”, a conchis Mircea Kivu.
Cât a costat recensământul
Recensământul Populației și Locuințelor, amânat anul trecut din cauza pandemiei de Covid-19, a costat peste 392,6 milioane de lei, din care peste 4,5 milioane de lei s-au dus pentru promovare.
„În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.1071/2020, art. 1, pentru stabilirea bugetului și a categoriilor de cheltuieli necesare efectuării recensământului populației și locuințelor din România în anul 2021, suma care se asigură de la bugetul de stat pentru pregătirea, organizarea și desfășurarea recensământului populației și locuințelor din România în anul 2021, este de 392.655 mii lei, repartizată pe ordonatori principali de credite ai administrației publice centrale și ai administrației publice locale”, a precizat INS.
Primele rezultate ale Recensământului Populației și Locuințelor 2021 vor fi publicate la finalul anului 2023, primele rezultate vor fi repartizate în cursul lunii decembrie 2022.
,,Institutul Naţional de Statistică mulţumeşte populaţiei României care a participat în număr foarte mare la procesul de recenzare. Această acţiune s-a desfăşurat în condiţii optime cu sprijinul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) care a oferit suportul tehnic şi operaţional. Recensământul s-a bucurat şi de sprijinul activ al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) precum şi de cel al primăriilor”, mai arată INS.
INS a precizat că suma contractată în vederea promovării recensământului este de 4.512 mii lei. Banii au fost cheltuiți pentru servicii de campanii de publicitate pentru informarea publicului larg cu privire la efectuarea recensământului populației și locuințelor.
Recensământul Populației și Locuințelor 2021 a fost primul recensământ din istoria României realizat sub format digital, a fost al 13-lea realizat în România și al patrulea după Revoluția din 1989.
La sfârșitul anului 2021, România avea o populație de 19,02 milioane de persoane, iar la recensământul de anul acesta 95,4% din aceste persoane, adică 18,15 milioane, s-au înregistrat.
