Ziua de 26 octombrie poate fi denumită Ziua Ironiei: în această zi, Asociația Părinților Isteți a lansat aplicația „Educație fără bullying” și tot în această zi la un spital din Iași a ajuns un adolescent mai mult mort decât viu, care a luat aiurea niște pastile de slăbit ca să nu mai râdă copiii de el la școală.
Mă întorc la aplicație: oferă acces la legislația în materie de bullying, ajută utilizatorul să contacteze instituțiile abilitate, oferă sfaturi de auto-apărare în caz de bullying și cyberbullying. Chiar dacă-i salut apariția, nu-i prevăd un viitor strălucit. Copiii agresați au nevoie de trei lucruri, și nici unul nu este o aplicație: 1. oameni pe care să știe că pot conta să le ia apărarea. 2. instituții care să acționeze împotriva celor care i-au agresat. 3. o educație în familie astfel încât să nu mai fie atât de snowflake.
Am mai scris-o, undeva: dacă ai duce un copil din ziua de azi în clasa mea de 1-4 din anii 80 s-ar sinucide în două săptămâni. Eram toți niște vietăți cu mult mai agresive decât cei mai duri din copiii de azi. Eram, însă, și mai sănătoși la cap. Insultele se opreau când victima începea să plângă. Bătaia înceta când începea să curgă sânge. Chiar dacă sună ca dracul, ce făceam noi când ne chinuiam unii pe alții era doar socializare în vederea stabilirii ierarhiei. Porniri naturale, specifice tuturor mamiferelor gregare, lipsite de educație/dresaj și de raționamente rafinate. Nimeni nu se ura pe nimeni, iar în fața agresorilor comuni (alți copii, alți adulți), ne coalizam imediat și acționam ca un grup.
Azi lipsește fix asta. Grupul nu există, e fiecare cu ochii în telefonul lui. Iar profesorii pun gaz pe foc. Să nu-l mai lăudăm pe premiant, că-i jignim pe cei ce nu pricep nimic. E ok să-l insultăm pe cel mai solid, că dacă ne bate îl exmatriculează. Dacă te bate un coleg nu cumva să dai și tu că amândoi veți primi o notă mai scăzută la purtare și acuzația de bullying cade din oficiu. L-ai scuturat un pic pe un elev care chinuia un elev mai mic? Nu ai făcut o faptă bună, ăla va fi considerat agresorul celui mic iar tu agresorul lui.
Cu fiecare detaliu al acestui curent egalitarist se încurajează comportamentul de victimă sau comportamentul de tip „hai să nu facem nimic, să facă altcineva”. Și pe urmă ne mirăm că puștanii de ieri au ajuns cei 40 de adulți de azi care au filmat cum arde o mașină în Pasajul Unirii deși cu cele 40 de extinctoare ar fi stins-o fără probleme.
Vedem că e cutremur în Madagascar și ei se marchează safe în Dămăroaia. Că se vaită că nu mai au loc în dressing de haine exact când calcă pe ziarul houmlesului care doarme afară în fața blocului de cinci ani. Unii dintre ei au copii și-i cresc în spiritul „nu pune mâna pe nimic că e murdar, nu alerga că transpiri, nu transpira că răcești, nu vorbi cu nimeni că….”
Iar noi ne mirăm că bullyingul crește. Cum naiba, acum că avem și aplicație….
