Au trecut 3 zile de la așa zisul început de răscoală a ”armatei roșii”. 3 zile în care mai mult de jumătate dintre români s-au transformat peste noapte în adevărați comentatori, o parte din ei, fără ca măcar să înțeleagă lecția pregătită nu doar pentru ”răzvrătiții” din PSD, ci și pentru noi, ceilalți.
În vreme ce întreaga presă concepea scenarii, deconspira dedesubturi, iar contestatarii PSD-iști se dădeau de ceasul morții să-și convingă, nu până de mult așa zișii prieteni, că tătucul nu mai este bun, Dragnea lucra. Astfel, deși cu doar 24 de ore înainte de votul din CEx, tabăra nemulțumiților la adresa actualului lider PSD părea a avea șanse mare să încline balanța către una dintre dintre loviturile ce avea să le primească într-o zi de vineri Liviu Dragnea, surpriza nu întârzia să apară. Amintesc că după o ședință de aproximativ 8 ore, majoritatea membrilor CEx au votat pentru susținerea lui Liviu Dragnea: 56 au votat pentru, doar 8 împotrivă, și o abținere.
Unde s-au pierdut nemulțumiții?
Răspunsul este simplu: în interese. Conștient că doar așa își mai poate asigura locul pe care încă îl ocupă, Dragnea s-a apucat de treabă și a început să-și adune acasă ”fii rătăciți”, dar nu oricum, ci cu promisiuni. Iar dovada vie a faptului că interesele încalcă uneori chiar și cea mai mică urmă de principiu, n-a întârziat să apară atunci când PSD-iști i-au acordat, fără să clipească, încă un vot de încredere liderului lor – lecție dură, așa cum spuneam la început, nu doar pentru ”răzvrătiții” din echipa lui Daddy, ci și pentru noi, ceilalți.
România nu se va face bine, noi ne vom face bine, până când nu vom înțelege că normalitate nu înseamnă să ai un preț, să oferi un preț. Normalitate nu înseamnă mergi la medic și să oferi șpagă pentru a fi ”atent” cu tine. Normalitate nu înseamnă să dai șpagă pentru a ajunge la jobul pe care ți l-ai dorit dintotdeauna. Normalitate nu înseamnă să dai șpagă când îți înscrii copilul la grădiniță. Normalitate nu înseamnă să poți da șpagă la facultate. Normalitate nu înseamnă să poți să cumperi oameni și să fii cumpărat.
Și ne mai întrebăm de ce nu ne facem bine…
România nu se va face bine până când noi nu o vom ajuta să se facă bine. Până când vom înțelege că trebuie să mergem la vot dacă vrem să schimbăm ceva. Până când vom înceta să mai fim țara în care îngrijirea medicală vine doar dacă dai șpagă. Până când nu vom mai putea fi cumpărați.
