Nevoia de medici de familie în sistem este în acest moment acută. În peste 400 de localităţi din mediul rural nu există medic. În momentul de faţă, în contract cu CNAS sunt în jur de 9700 de medici de familie. Ar fi nevoie însă de încă cel puţin 4000 de medici în acest moment în sistem, spune Dr. Raluca Zoiţanu, vicepreşedinte al Patronatului Medicilor de Familie Bucureşti.
În contextul în care medicii de familie se confruntă cu birocratizarea excesivă, cu o finanţare insuficientă şi cu alte probleme legate de o legislaţie greoaie, aşa cum spun reprezentanţii acestei specialităţi, cei care vin din urmă nu mai sunt atraşi spre acest domeniu.
La nivel de soluţii rectorul UMF Carol Davila, Prof. Dr. Viorel Jinga a vorbit despre o legislaţie modificată care să elimine din birocraţia care sufocă în acest moment medicina de familie, dar şi despre alte potenţiale măsuri punctuale, precum burse pentru cei care vor merge să facă practică în mediul rural, acolo unde există mare nevoie de medici de familie dar şi din alte specialităţi, informează news.ro.
Reprezentanţii medicilor de familie au vorbit din nou, la un eveniment organizat la iniţiativa Colegiului Medicilor din Bucureşti pe tema specialităţilor medicale deficitare, despre problemele existente în acest moment în domeniu, cunoscut fiind faptul că la admiterea la Rezidenţiat de anul trecut, pe lângă locurile rămase libere la alte specialităţi medicale esenţiale, au rămas multe locuri neocupate şi la capitolul medicină de familie.
Dr. Adriana Mihălaş, secretarul Consiliului Municipal al Colegiului Medicilor din Bucureşti a explicat care este în acest moment statutul medicului de familie în România, pornind de la povestea personală.
„Sunt medic de familie de peste 23 de ani, nu regret că am avut naivitatea de a alege această specialitate, atunci am crezut că o să ajung acasă, eu sunt din provincie, în ultimii ani de Rezidenţiat m-a luat cu frison, ce-o să mă fac eu într-un sat dacă o să cadă o căruţă cu nişte saci, ce-o să mă fac dacă, aveam un sentiment de neputinţă, ce mă fac dacă sunt singură şi nu sunt în spital alături de colegi specialişti, de asistenţi. M-am hotărât să fac un voluntariat care a devenit a doua specialitate, medicină de urgenţă, norocul m-a adus să lucrez în Bucureşti. Pacienţii mei sunt responsabili, majoritatea sunt intelectuali, lucrez în centrul Bucureştiului.
Dr. Mihălaş: Nu sunem decât nişte anexe la o ştampilă cu rază scurtă de acţiune
Acum statutul medicului de familie este undeva la un nivel periferic, întreţinut de legislaţia în vigoare. Nu suntem decât nişte anexe la o ştampilă cu rază scurtă de acţiune pentru a trimite un pacient la specialist, pacientul vine şi dă cu pumnul în masă, ”Vreau acolo, acolo, acolo!”, am în cabinet două imprimante, un scanner şi două calculatoare, o imprimantă e matricială pentru bilete de trimitere care ţăcăne toată ziua şi nu aud nimic în stetoscop, o altă imprimantă este destinată reţetelor care e scrisă în alt sistem, iar ce e mai important pentru mine, scrisorile medicale cu care vin pacienţii de la spital nu sunt opozabile Casei, sunt nişte hârtii care trebuie să respecte nişte reguli, anexe, ştampile, contracte, semnături, dar ele nu mă acoperă dacă prescriu o medicaţie anumită, pentru că legislaţia mă împiedică să-l ajut pe bolnav.
Dr. Mihălaş: Avem imprimante, calculatoare, când totul ar trebui să fie foarte simplu
O problemă o avem cu Casa, o altă problemă o avem cu protocoalele de prescriere care ne împiedică să tratăm pacientul aşa cum ar merita. Să vă dau un exemplu foarte clar. A murit un oncolog dintr-un judeţ unde era singur şi pacienţii lui au rămas fără medicaţie. Medicaţia oncologică nu poate fi prescrisă de către medicul de familie şi un bun samaritean, coleg de-al meu, s-a apucat să-i prescrie pentru luna respectivă până s-a găsit un oncolog să vină în Tulcea şi după aia au început imputările, să plătească medicul ce a prescris când pacientul avea motivul, dreptul. Pentru mine durerea cea mare este că scrisoarea medicală nu e opozabilă Casei şi că avem imprimante, calculatoare când totul ar trebui să fie foarte simplu.
Nu trebuie să te bazezi pe spiritul antreprenorial al unui medic, el s-a dus în satul respectiv să lucreze ca medic, trebuie să fii şi manager şi antreprenor, să te ocupi, şi de rapoarte, nu vă imaginaţi cum e, poate că ar trebui să veniţi cu rândul să vedeţi cum lucrăm într-un cabinet.
E foarte greu să te descurci în legislaţia din momentul ăsta. Eu cred că colaborarea între instituţii este soluţia, de 6 ani de când sunt la Colegiu în continuare zic acelaşi lucru, dacă vom avea fir scurt între Minister şi Casă, îngtre Casă şi Colegiu şi Colegiul să nu fie doar consultativ, să aibă un rol, nu doar de mediator”, a explicat Dr. Adriana Mihălaş.
Dr. Sandra Alexiu, medic de familie şi preşedinte al Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov, a vorbit despre problemele din acest domeniu, cu accent pe lipsa finanţării adecvate, dar şi despre pregătirea medicilor după ce aleg Rezidenţiatul. Gradul de implicare al autorităţilor locale în atragerea medicilor către zonele cu deficit este extrem de important, mai spune dr. Alexiu.
„Credem că în medicina de familie sunt nişte probleme care ţin de structură şi de strategie. Nu prea respectăm ceea ce consideră că este important să se respecte la nivel internaţional privind asistenţa medicală primară în care medicina de familie reprezintă principala parte, nu prea respectăm angajamentele pe care ţara noastră şi le-a luat în acest sens.
Ce am observat este că nu se implică autoritatea locală, motivul pentru care majoritatea colegilor noştri care au plecat, aproximativ 4000 cred până acum, din România în alte ţări a fost tocmai implicarea autorităţilor locale. Ei le-au pus la dispoziţie sediu în care să-şi desfăşoare o activitate normală pentru medicina primară şi modalităţi de finanţare atractive pentru medic şi toată familia lui, care să poată să îi sprijine mutarea acolo.
Articolul integral AICI.
