Zvonul care a ţinut burtierele de breaking news în ultimele zile s-a referit la soarta Ministerului Justiţiei şi a ministrului de resort, Robert Cazanciuc: demisionează? Nu demisionează? Ia UNPR ministerul, la pachet cu demnitarul? Gurile rele spun că partidul lui Gabriel Oprea ar pofti şi la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
Un lucru este sigur: vedem cum coaliţia de guvernare se radicalizează, atât în mesaje, cât şi în acţiuni. Dincolo de atacurile tot mai vehemente la adresa opoziţiei şi hotărârea PSD-UNPR de a nu vota la moţiune, coaliţia şi Victor Ponta îşi cresc viteza de reacţie la situaţiile care se pot transforma în vulnerabilităţi, două exemple în acest sens fiind atât solicitarea premierului privind demisia ministrului Ioan Rus, cât şi presiunile din partea PSD pentru ca Robert Cazanciuc să plece de la conducerea Justiţiei, după atitudinile sale pasive faţă de cazul Marianei Rarinca.
Iar în acest punct, apare necesitatea unei figuri forte, care să pună piciorul în prag.
Zvonurile îl dau ca posibil înlocuitor pe Eugen Nicolicea, vicepreşedinte al UNPR şi ministru delegat pentru Relaţia cu Parlamentul. Poate mai cunoscut publicului pentru atacurile („curat ticălos”, „aurolac”) la adresa lui Victor Ponta, din 2010-2011 (când UNPR făcea parte din guvernul Emil Boc), Nicolicea este o voce puternică atunci când vine vorba de justiţie.
Să ne amintim cum, în decembrie 2013, când se discutau modificări ale Codului Penal, progresistul a ţinut să contracareze clişeele „mestecate” de o parte a presei, cum că parlamentarii ar încerca să scape de anchete penale şi să-şi confere o aşa-zisă „superimunitate”. El a a explicat că, în continuare, senatorii şi deputaţii pot fi anchetaţi de DNA, ANI şi celelalte instituţii de profil şi a subliniat că România are cel mai scăzut nivel de imunitate parlamentară din Europa.
Anterior, în toamna aceluiaşi an 2013, Eugen Nicolicea îşi exprimase dubiile la adresa DNA, în contextul scandalului Berbeceanu.
Un an mai târziu, Nicolicea (despre care presa a scris că ar avea averea verificată de ANI) a elaborat un proiect care să modifice legea de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate, în favoarea celor declaraţi în stare de incompatibilitate.
Toate acestea îi conferă lui Eugen Nicolicea o aură de luptător cu ceea ce în spaţiul public este denumit „sistemul” (cu conotaţia de „sistem de justiţie abuziv”). Şi în UNPR, politicianul are o imagine bună, de specialist în probleme de drept constituţional.
De partea cealaltă, Robert Cazanciuc a dat mai degrabă impresia unui „ilustru anonim”, un om prins între ciocanul „sistemului” şi nicovala pesediştilor, atacat chiar şi de propriii colegi din PSD, după ce, în scandalul Rarinca, singura sa poziţie a fost un apel la politicieni „să nu comenteze deciziile instanţelor de judecată, tocmai pentru că există o responsabilitate în plus din partea unui om politic”.
În acest context, nu ar fi de mirare ca UNPR să preia Ministerul Justiţiei, ca un debuşeu pentru presiunile asupra imaginii PSD, de partid care „protejează corupţii” şi care „atacă justiţia”.
Dar partea interesantă abia acum vine: din informaţiile noastre, Ministerul Justiţiei ar fi doar primul pas pentru ca UNPR să se consolideze şi să pregătească următoarea mutare: preluarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.
O întrebare rămâne, totuşi, în aer: dacă UNPR ar prelua STS, ce s-ar întâmpla cu şeful instituţiei, generalul Marcel Opriş? Ne aducem aminte cum, după accidentul aviatic din Munţii Apuseni, de la începutul anului 2014, singura instituţie implicată neafectată de „decapitări” a fost STS, pentru Opriş bătându-se la baionetă însuşi preşedintele de atunci, Traian Băsescu.
Deci întrebarea este: UNPR va prelua STS cu tot cu Opriş şi îi va da „certificat de bună purtare”, cum i-a dat Ponta Codruţei Kövesi, prin reconfirmarea ei la conducerea DNA? Sau PSD, care se laudă că face „dreptate până la capăt”, va continua înlăturarea din funcţiile-cheie a oamenilor vechiului regim?
