Ar fi trebuit să rămânem la Andersen. Moartea fetiței cu chibrituri era suficient de tristă. Numai că noi, românii, tindem spre perfecțiune. E tristă povestea, dar e de iarnă, hai că scriem noi una de vară. Așa s-a scris povestea fetiței omorâtă și inutil ascunsă într-o canapea, pentru că pe toată lumea o durea deja în cot de soarta ei.
Povestea fetei ucise și ascunse atât de prost este mai mult decât tristă. Este revoltătoare. Avem părinți oribili, polițiști oribli, jurnaliști oribili și dovada că nebunia asta cu pedofilia nu e doar apanajul celor bogați, celebri și prieteni cu Jefrey Epstein, ci și noua nebunie a celor săraci.
E cumva normal. La noi netul e ieftin. Cu cinci euro pe lună ai acces la cele mai tari tipe de pe Instagram, Facebook, Tik Tok și Twitter. Nu trebuie să faci nici un efort să le găsești, algoritmii le împing în față. Ești prost de bubui, la primul telefon, cu rețelele sociale deja instalate. Trebuie doar să apeși pe pictograme, nuditatea tânără îți va umple retina imediat.
De luni până azi am mai descoperit un pedofil ucigas și societatea e la fel. Nici o undă de șoc, nici o manifestare emoțională pe scară largă, nici un politician vocal pe subiect. E o stare sinistră. România a acceptat pedofilia ca pe ceva firesc. Ascundeți-vă copiii, care-i aveți. Monștri vor veni după ei.
