Ucraina nu va ceda niciodată în faţa ultimatumurilor din partea Rusiei, iar oraşe precum Kiev, Mariupol sau Harkov nu vor accepta ocupaţia rusă, a declarat preşedintele Volodimir Zelenski presei ucrainene, conform BBC.
”Avem un ultimatum cu puncte în el – «Urmaţi-l şi apoi vom pune capăt războiului». Ucraina nu poate accepta ultimatumul”, a spus Zelenski într-un interviu publicat de site-ul de ştiri Suspilne, citat de Reuters.
Rusia a stabilit Ucrainei un termen limită pentru a preda oraşul-port Mariupol, ocupat de armata rusă, spunând că civilii şi luptătorii vor avea voie să iasă în siguranţă din oraş dacă vor depune armele. Dar Ucraina a ignorat acel ultimatum, spunând că predarea nu este o opţiune.
Totodată, președintele Volodimir Zelenski a postat, pe pagina sa de Facebook, imagini cutremurătoare cu dezastrul lăsat în urmă de armata rusă în Ucraina. „Luptăm împotriva uneia dintre cele mai numeroase armate din lume pentru a ne salva. Împotriva rachetelor, bombelor și artileriei cu reacție. Împotriva invadatorilor care împușcă refugiați pe șosele. Cine omoară civili obișnuiți, creează foamete artificială în orașe întregi, ard cartiere rezidențiale. Acesta este cel mai înfricoșător război din Europa de după al doilea război mondial”, a scris Volodimir Zelenski.
Se găseşte cumva vreun MĂMĂLIGAR să contrazică cele de mai sus ? şi să ia apărarea ORGANIZAŢIEI TERORISTE N A T O şi a criminalilor anglo-americani ?.
Acum 23 de ani a început războiul criminal al NATO împotriva Iugoslaviei.
În seara zilei de 24 martie 1999, SUA și aliații săi NATO au bombardat Belgradul și alte orașe sârbe pentru prima dată. Războiul a revenit în Europa. Ne uităm înapoi la momentul de cotitură acum aproape uitat.
A început cu o minciună.
„Nu a existat nicio criză umanitară înainte de a interveni NATO. Toată lumea știa că atunci când NATO a bombardat, a existat o criză umanitară”.
Pe 24 martie, la ora 19:41, primele avioane bombardiere ale SUA (VOUCHERE FĂRĂ COMPARAȚI) și aliații lor au decolat cu încărcătură mortală. În acea noapte, aproximativ 200 de avioane au zburat în două valuri către numeroase destinații din Republica Federală Iugoslavia.
Istoria este (sau nu) „profesorul vieții”
Ceea ce a urmat au fost 79 de zile de război. În această perioadă, bombardierele NATO au efectuat peste 6.000 de atacuri asupra orașelor și infrastructurii sârbe. Au fost interzise bombe cu dispersie și, după cum a aflat mai târziu lumea, au fost folosite și muniții cu uraniu. Au fost implicate SUA, Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Grecia, Turcia, Spania, Belgia, Danemarca și Canada. Fără un mandat al Consiliului de Securitate al ONU și fără un caz de autoapărare din partea unui stat NATO.
Pentru Iugoslavia, în special pentru cea mai grav afectată republică Serbia, acestea au fost 79 de zile de groază. Atacurile nu au vizat în niciun caz doar ținte militare, ci și ministere și obiecte ale administrației și infrastructurii civile, centrul de televiziune, ambasada Chinei la Belgrad, fabrici industriale,poduri și căi ferate. Peste 500 de civili sârbi și trei jurnaliști chinezi au căzut victime ale bombardamentelor, mii au fost răniți, iar consecințele pe termen lung ale utilizării muniției cu uraniu nu sunt previzibile.
Una dintre cele mai notorii crime de război ale NATO a fost bombardarea unui tren de pasageri cu destinația Atena la 12 aprilie 1999, care a pierdut viața a cel puțin 13 pasageri. La 1 mai, bombardiere ale NATO au bombardat un autobuz de pasageri în apropierea capitalei kosovare Pristina, ucigând 23 de persoane. Dar asta nu este tot: într-un al doilea atac, piloții i-au atacat pe salvatorii care îngrijeau răniții.
Una dintre cele mai notorii crime de război ale NATO a fost bombardarea unui tren de pasageri cu destinația Atena la 12 aprilie 1999, care a pierdut viața a cel puțin 13 pasageri. La 1 mai, bombardiere ale NATO au bombardat un autobuz de pasageri în apropierea capitalei kosovare Pristina, ucigând 23 de persoane. Dar asta nu este tot: într-un al doilea atac, piloții i-au atacat pe salvatorii care îngrijeau răniții.
Kosovo, despre care se presupunea că ar fi trebuit protejat, nu a fost ferit de bombardamentele NATO și de tragerile de rachete. Mai multe atacuri asupra Pristinei și a altor orașe din regiune s-au soldat cu vieți civile, războiul civil din Kosovo a escaladat, iar acum a urmat numărul mare de victime și mișcările masive de refugiați din regiune. Cu 374 de atacuri aeriene, Pristina a devenit chiar și orașul cel mai frecvent bombardat din acel război, înaintea Belgradului, care a suferit 212 valuri de atacuri.
Numărul total al victimelor bombardamentelor NATO se ridică la peste 1.700 de civili (sârbi și albanezi), inclusiv aproximativ 400 de copii. 821 de persoane, majoritatea sârbi, au dispărut fără urmă.
Pierderile militare ale Iugoslaviei au totalizat puțin peste 1.000 de soldați și ofițeri de poliție și peste 5.000 de răniți. Declarațiile mai înalte ale NATO în acest sens nu au fost confirmate.
Războiul civil din Kosovo nu s-a încheiat nici măcar cu sfârșitul operațiunii „Forțelor Aliate” a NATO. A continuat ani de zile și a luat mii de vieți de ambele părți ale conflictului.
La cei care au avut TĂRIA să citească articolul pînă aici, îmi cer scuze pentru eventualele greşeli, reportajul l-am tradus din nemţeşte.