Mai multe foste perimetre miniere din Hunedoara au rămas părăsite, iar în lipsa ecologizării nici natura nu s-a mai putut regenera.
Au trecut aproape două decenii de la închiderea minelor din Munţii Metaliferi şi Munţii Poiana Ruscă, din judeţul Hunedoara.
La mijlocul anilor 2000, exploatările de fier, aur şi argint şi minereuri complexe au fost abandonate, pe măsură ce ultimii rămaşi din miile de salariaţi care mai lucrau aici după 1990 erau nevoiţi să le părăsească pentru totdeauna. La fel ca în cazul combinatului siderurgic din Hunedoara, în urma căruia au rămas peste 100 de hectare de terenuri neecologizate, acoperite cu dărâmături, multe din fostele perimetre miniere au rămas neecologizate, astfel că, pe lângă problemele de mediu pe care le crează, nu au mai putut fi redate circuitului economic.
În anii ´70 exploatările miniere de la Teliuc şi Ghelari, care asigurau o parte din minereul de fier necesar funcţionării combinatului siderurgic din Hunedoara, se aflau în plină expansiune şi ocupau sute de hectare în jurul celor două localităţi, în timp ce reţelele de galerii subterane se întindeau pe zeci de kilometri. Minele s-au închis la începutul anilor 2000, iar multe dintre terenurile, carierele, instalaţiile şi clădirile lor au fost lăsate de izbelişte.
La marginea satului Teliuc, zeci de hectare din fostul perimetru minier sunt ocupate cu ruine şi dărâmături, iar trei halde de steril care se întind pe aproape 100 de hectare amintesc de amploarea exploatării. Haldele au fost ecologizate parţial în anii 2000. Două dintre ele au fost tasate şi acoperite cu pământ, iar un strat subţire de vegetaţie a crescut peste ele. Urmau să fie plantaţi puieţi de salcâm, însă demersul statului român a fost abandonat din lipsă de fonduri. A treia haldă are aspectul unui deşert de steril, pe care vântul şi apele pluviale l-au modelat de-a lungul timpului. Natura nu s-a putut regenera pe dealurile de steril, iar oamenii nu au mai contribuit la repunerea în valoare a terenurilor contaminate, informează adevarul.ro.
În apropierea haldelor, câteva construcţii rămase din fosta Mină de Est amintesc de vremea în care localnicii îşi câştigau existenţa muncind în subteranele Teliucului. Clădirea din beton a unui vechi puţ a păstrat deasupra ei steaua socialistă, în timp ce în apropiere, intrarea într-o galerie este „blocată” de un gard improvizat din stinghii de lemn. Mai jos, cariera centrală a minei Teliuc a fost inundată începând din anii 2000 şi s-a transformat, cu timpul, într-un uriaş lac de acumulare, a cărui adâncime ajunge la aproape 100 de metri.
Citeşte articolul integral pe AICI.
