Jurnalista Iulia Marin a fost cea care a publicat investigația împotriva omului din conducerea Ringier, Claudio Cisullo, lucru remarcat și de către jurnalista Sorina Matei, într-o postare pe pagina sa de Facebook.
„Reacția” Libertatea: „În privința stresului, Iulia Marin a acceptat invitația conducerii redacției de a trece de la investigații către genuri mai puțin presante”, scrie jurnalista pe pagina sa de Facebook, care publică și o serie capturi ce indică „lucrurile mai puțin presante” de care se ocupa Iulia Marin.
Claudio Cisullo o ceartă pe Iulia Marin și îi spune că trimite totul șefilor ei din Elveția
„Cum acționează președintele Consiliului de Administrație al unui mare dezvoltator imobiliar din România: One United Properties. El este, totodată, membru în CA al grupului de presa Ringier”, scria Cătălin Tolontan, coordonatorul editorial Ringier România într-un editorial publicat pe Libertatea pe 2 septembrie 2022.
„Iulia Marin are 32 de ani și este jurnalistă de investigații. Claudio Cisullo are 58 de ani și este om de afaceri și investitor. Printre domeniile de interes ale antreprenorului, care se recomandă în CV „printre cei mai bogați 300 de oameni din Elveția”, se numără și imobiliarele.
Din septembrie 2020, Claudio Cisullo a devenit membru și apoi președintele Consiliului de Administrație al unuia dintre cei mai de succes dezvoltatori imobiliari din România: One United Properties. Cotată la Bursa din București, compania se prezintă drept „principalul investitor și dezvoltator imobiliar” de proiecte verzi, sustenabile și ecologice, atât pentru locuințe, cât și pentru birouri, din capitala României.
O ceartă pe ziaristă și îi spune că trimite totul șefilor ei din Elveția
În același e-mail, Claudio Cisullo a atenționat-o pe reportera de investigații că, „de dragul transparenței totale”, a trimis e-mail-ul lui și șefilor Ringier, un coleg al său din Consiliul de Administrație al companiei de presă și CEO-ul companiei din Elveția.
În e-mail, antreprenoul îi spune reporterei că „v-ați informat incorect publicul”, îi reproșează că nu a fost căutat înainte de publicare și îi atrage atenția asupra „calității foarte slabe a muncii dumneavoastră”, după care trimite toate aceste lucruri, în CC, atât șefilor Ringier, cât și celor doi patroni de la compania imobiliară One: Victor Căpitanu și Andrei Diaconescu, de asemenea colegi cu el de CA.
Care au fost intențiile lui Claudio Cisullo? Poate să pârască la Ringier Zurich cum se lucrează la ziarul din România sau, la fel de probabil, să semnaleze ziaristei și redacției cine e șeful.
Articolul semnat de Iulia Marin pe 1 septembrie 2022:
Jurnalista Iulia Marin a publicat un articol în Libertatea în care a scris că o instanță a oprit proiectul imobiliar din Modrogan al firmei One, printre altele, pentru că investiția a afectat spațiul verde al zonei dintre Piața Victoriei și Statuia Aviatorilor.
În finalul articolului, reportera a publicat o frază în care a informat cititorii că Claudio Cisullo, președintele Consiliului de Administrație al dezvoltatorului imobiliar One, este și membru în Consiliul de Administrație al companiei de presă Ringier, cea care editează ziarul Libertatea.
Puteți citi AICI investigația jurnalistei Iulia Marin despre omul din conducerea Ringier.
Ce spunea firma la articolul Iuliei Marin:
„În ceea ce privește ultimul dvs. punct referitor la dezvoltarea One Modrogan, One United Properties S.A, a primit PUZ-ul pentru această dezvoltare de la Consiliul General al Municipiului București în data de 21 septembrie 2020. Lucrările de construcție pe acest teren au fost lansate în deplină conformitate cu aprobările menționate mai sus pe 12 octombrie 2020, cu livrare vizată în trimestrul III 2022.
După doi ani de lucrări de construcție autorizate, One Modrogan este în prezent finalizat în proporție de 90%. Decizia Curții de Apel București din 8 iulie 2022 de suspendare a lucrărilor de construcție permise este, desigur complet neașteptată și va fi contestată de noi. Documentația completă care ne permite să realizăm construcția a fost primită de la instituțiile relevante cu mult timp înainte de începerea lucrărilor de construcție. Bineînțeles, ne-am conformat imediat deciziei și am suspendat toate lucrările pe șantier. Nu am fost niciodată informați cu privire la întrebări sau nereguli legate de autorizațiile pe care le-am primit – autoritațiile relevante ar fi trebuit să ne alerteze imediat pe parcursul celor doi ani în care construcția a fost în curs de desfășurare.
Așa cum am declarat deja, vom contesta această decizie a instanție”, se arată în reacția transmisă de Claudio Cisullo, președintele Consiliului de Administrație al One United Properties S.A.
Declarații publice ale jurnalistei despre starea în care se afla
În data de 08 octombrie 2022, deci la doar o lună distanță, jurnalista Iulia Marin scria: „A treia tentativă de suicid. În trei ani. Una pe an. Schimbări de tratament. Schimbări de stare. Manie, hipomanie, depresie, anxietate. Cuvintele astea nu spun nimic dacã nu le triesti. Opt zile petrecute în salon închis, pe perfuzii.
Și când mă trezesc, o întrebare: – Ai idee cât costă un bilet la Londra?
O față cu schizofrenie îmi cere un chiștoc. „Un chiștoc dacă ai măcar”. E rasă în cap. A fäcut păduchi. O altă, bipolară, m-a invitat la nuntă ei. „Nuntă tigănească, cu lăutari și berbecuț la proțap”.
Cât costă un bilet la Londra? M-a întrebat de zece ori. De zece ori -am räspuns. Aici sunt Marin. Pacient. „Vine mama ta la ține?” „Mama mea a murit”. „Suntem toți într-un cerc de spioni. Voi sunteți spioanele”.
Anterior, într-o postare pe Facebook din data de 24 septembrie 2022, jurnalista povestea despre faptul că anxietatea era în fișa sa de reporter și că presiunea unui deadline o stresa. În aceeași postare, Iulia Marin mărturisea: medicul meu din spital spunea că e nevoie urgent să îmi schimb munca.
Redăm mai jos întreaga postare:
Vreme de zece ani, anxietatea a fost în fișa postului meu de reporter. Tot vreme de zece ani, m-am luptat cu ea. Dacă am făcut ceva, am fäcut în ciuda ei. Acum îmi dau seama că am lucrat slab. Frică mă copleșea într-atât încât nu știam să adresez întrebarile potrivite. Nu știam să țîn legătură cu oamenii. Scriam prost, pentru că presiunea unui deadline mă stresa. Sigur, anxietatea a avut și părțile ei bune – pentru că verificăm la nestarsit informația. Dar, in bună măsură, am muncit mere cu frâna de mâna trasă. Și ce frâna.
Anxietatea însotea fiecare parte a procesului, cu o excepție: documentarea. Mai interpretăm ace anxietate drept un semn că materialul la care lucrez îmi încalca principiile. Uneori, mă întrebam: „Dar cine sunt eu să scriu asta?”. Uneori, eram întrebata chiar de subiectul articolului: „Cine ești tu să scrii despre mine?”. Și chiar așa, cine eram eu?
Un jurnalist nu e învestit cu nicio autoritate decât cea dată de public. Dar nu simțeam această autoritate. Trecuse ceva vreme de când nu o mai simțisem și mă gândeam că asta e un semn rău. Materiale pe care le considerăm bune îmi părea că trec neobservate.
Am împlinit zilele trecute zece ani de presă și mă gândeam că aș vrea să închei. Curând. Medicul meu din spital spunea că „e nevoie urgent să vă schimbați munca”. Să scriu, așadar, articole mai simple. Să mă menajez. Să mă ascund sub un clopot de sticia. Și m-am gândit mult la asta zilele astea – asta îmi doresc?
Am zece ani de jurnalism și cred că încã am destule de învatat. Apoi, vreau să văd cum e – cum e să fii un profesionist care nu are nicio tulburare? Cum e să te vezi cu o sursă și să nu tremuri că frunză? Cum e să fii, de fapt, jurnalist?
Cum e că, în timp ce scrii întrebari, să nu stai ghemuit în pat? Cum e să nu îți iei pauze de ore de respirat profund în baie că să te calmezi? Cum e să nu îți suni prieten, frate, hiperventilata și plângând pentru că nu ai curaj. Cum e să nu tresări cu spaima la fiecare sunet al telefonului? Cum e să faci meseria asta doar de dragul ei? Cum e să nu îți fie atât de teamă încât ai fi parcă întemnitat de un gardian sadic care îți flutură cheile prin față? Și cum o fi oare să încerci să cioplesti cheia eliberárii chiar din barele închisorii? Să sfidezi frică.
Noi, jurnaliștii, suntem dispensabili, imperfecți, uni sun dezastruosi poate. Dar cred că toți cei care iubes meseria asta, la fel că mine, trimit în fiecare zi/saptâmâna/luna plăcinte cu răvaș către cititori. În fiecare plăcintă e un singur mesaj: „Îmi pasă”.
E modul meu de a privi spre vitor și altfel decât cu teamă – e dorința mea de a avea un set de competențe mai concrete. Acum, de când am început cursurile, văd date prettindeni. De la cantitatea de cafea pe care o beau sàptàmânal la numãrul de țigări fumate la hrană care ajunge la gunoi. Văd date în predispoziția spre bipolaritate a persoanelor care au suferit traume și văd date în numãrul de relații pe care îl ai până când te căsătorești.
Faptul că văd astăzi lumea așa îmi domolește întrucâtva egoul. Sunt doar o cifra seacă într-o statistică despre boli psihice. lar misiunea mea ramâne, că de obicei, să scot o poveste sau mai multe din aceste cifre. Ideile îmi curg prin cap una după cealaltã. Pentru prima dată, setea mea de informație e satisfăcutã. Și simt că, iar aici nu cred să mă însel, aceste date sunt și vor fi valoroase pe vitor, la fel că și poveștile pe care le generează.
În câteva zile, fișa postului meu se va schimbă. Din reporter de investigație, voi deveni dată analyst reporter. Un soi de cadou la împlinirea a zece ani de presă. Și, cum spunea medicul meu, „o schimbare de macaz”. Pentru asta, am început să lucrez cu seturi de date, cu Legea 544/2001 mult mai aplicat, cu site-uri de profil, cu MySQL, cu instrumente de vizualizare a datelor și cu template-uri pentru infografice.
E un capitol nou care mă face în sfârsit fericită în meserie și care anuleazà orice urmă de anxietate. Motiv pentru care voi putea în sfârsit, în aceste zile, săîl celebrez cum se cuvine.
Ce spune Libertatea
Moartea jurnalistei Iulia Marin a provocat un scandal în presa românească. Reprezentanții publicației Libertatea, unde tânăra lucra, au fost întrebați dacă ea era aptă de muncă, având în vedere diagnosticul pus de un medic specialist. După mai multe zile de acuzații, Libertatea a oferit o serie de răspunsuri.
Scandalul din presa românească provocat de moartea jurnalistei Iulia Marin este departe de a se fi încheiat. Problemele de sănătate despre care tânăra a vorbit în spațiul public i-a făcut pe unii jurnaliști să se întrebe dacă ea era aptă pentru o astfel de meserie. Victor Ciutacu și postul România TV au cerut explicații de la reprezentanții Libertatea, publicație pentru care jurnalista lucra.
După mai multe zile de scandal, a apărut și o primă reacție oficială a reprezentanților Libertatea. Aceștia au ținut să răspundă la una dintre cele mai dese întrebări puse în ultima perioadă. Iulia Marin era aptă de muncă și a lucrat într-un mediu unde a avut respect, responsabilitate și sprijin, se arată în documentele publicate de Ringier.
Potrivit legii, atunci când concediul medical depășește 90 de zile calendaristice într-un an întreg, este nevoie de un nou control medical care să ateste dacă persoana în cauză are sau nu capacitate de muncă. Acesta nu a fost și cazul regretatei jurnaliste Iulia Marin. Ea a avut, în 2022, concediu medical de 41 de zile lucrătoare, echivalentul a 57 de zile calendaristice, potrivit documentelor din dosarul HR al Ringier România și comunicării Ringier către redacție.
Niciunul dintre documentele cu privire la starea de sănătate a jurnaliste decedate nu arăta că aceasta ar fi lipsită de discernământ. În reacția oferită de reprezentanții publicației Libertatea, aceștia au precizat Iulia Marin s-a angajat pe 16 martie 2020 și se cunoșteau problemele psihice pe care aceasta le avea.
„Iulia Marin s-a angajat la Libertatea pe 16 martie 2020. Știam la momentul angajării că avea suferințe psihice, inclusiv o tentativă de sinucidere, dar legea română și cultura Ringier sunt incluzive. Discriminarea este interzisă atât la angajare, cât și în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
În cunoștință de cauză, am ales să lucrăm împreună cu Iulia, așa cum lucrăm laolaltă oameni cu diferite suferințe și boli. Am face aceeași alegere și astăzi, de a munci împreună cu Iulia. Iulia Marin a lucrat trei ani și a fost angajată din prima zi până în ultima zi cu contract de muncă pe termen nedeterminat.
La Libertatea, programul este de cinci zile pe săptămână și se respectă, precum și concediile de odihnă sau recuperarea zilelor libere legale. Salariul este confidențial, pentru Iulia au existat două măriri de salariu în acești trei ani, de aproximativ 20%. În afară de prima anuală generală de Crăciun, oferită tuturor angajaților Ringier, Iulia Marin a primit și bonusuri pentru valoarea muncii ei, de asemenea confidențiale.
Iulia Marin ne-a informat că are probleme, le tratează, a ales și am ales să lucrăm împreună. Toate celelalte „soluții” vehiculate în aceste zile, că oameni cu suferințe psihice nu trebuie angajați sau că trebuie să nu lucreze „la vedere”, că angajatorul e obligat ca angajatul să nu facă „nimic stresant” sau că trebuie concediați când trec prin momente grele pentru ca, eventual, compania sau colegii să nu aibă probleme, nu au nicio consistență legală”, este o parte din mesajul transmis de reprezentanții Libertatea.
Iulia Marin a vorbit despre locul ei de muncă chiar cu o lună înainte de a muri
Pe 11 martie, cu aproximativ o lună înainte de a murit, jurnalista Iulia Marin a postat pe contul său de Facebook un mesaj în care vorbește despre locul ei de muncă. Aceasta anunțata că au trecut trei ani de când lucra pentru Libertatea.
„M-am angajat aici, în primăvara lui 2020, la debutul pandemiei. Am lucrat mult de acasă, cu toate avantajele și dezavantajele care vin la pachet cu asta – însingurare, dar și flexibilitate. Am scris texte repezite, texte gândite, texte despre orice îmi părea mie important. Am căutat subiecte, mai ales asta, am o tolbă plină de subiecte și, mai nou, unele care mă entuziasmează. Am făcut și greșeli, le-am corectat, am mers mai departe”, este o parte din mesajul postat de regretata jurnalistă.
Regretata jurnalistă a scris la începutul lunii martie lucruri frumoase cu privire la munca sa pentru Libertatea. Ea a mărturisit că a fost inspirată de colegii ei și de multe ori a primit sfaturi constructive de la aceștia.
„M-au inspirat oamenii alături de care am lucrat, de la reporteri la editori, oameni care petreceau timp aplecați asupra fiecărui cuvânt dintr-un text. Am trăit transformarea acestui ziar și închegarea unei redacții care astăzi și-a creat o cu totul altă imagine. Am învățat mult, tot timpul, cu fiecare subiect la care am lucrat și încă mai am multe de învățat.
Am primit numeroase sfaturi bune, am petrecut timp cercetând fenomene din societate, fenomene despre care vreau să scriu pe viitor și am scăpat de sindromul impostorului care m-a bântuit vreo zece ani”, a mai scris la începutul lunii martie jurnalista pe rețelele de socializare.
