Redacția PSnews.ro a inventariat nu mai puțin de 5 greșeli strategice ale Partidului Național Liberal (PNL), în intervalul de timp scurs între alegerile parlamentare de pe 11 decembrie și moțiunea de cenzură de pe 8 februarie.
După ce PNL a avut o înfrângere dramatică în scrutinul legislativ (20% față de 45% cât a fost scorul PSD), eroarea majoră a noului guvern Sorin Grindeanu cu controversata Ordonanță de Urgență 13 (așa-numita „OUG Liviu Dragnea)” ar fi trebuit să le ridice o minge la fileu în principal liberalilor, care s-au poziționat în spectrul politic drept emitenții principalului discurs pro-justiție, pro-stat de drept etc. Cu toate acestea, liberalii nu numai că nu au încasat niciun punct de pe urma crizei din ianuarie-februarie și a protestelor anti-PSD, ci au și pierdut mai mult decât până acum, dând dovadă de nevolnicie și făcând greșeli de strategie politică, dintre care vi le prezentăm mai jos pe principalele cinci:
1. Incapacitatea de a prelua discursul străzii – au existat slabe încercări în sensul unei lipiri de elementele principale de discurs. Practic, în percepția publică, PNL nu a reușit să preia în discursul politic niciuna dintre revendicările manifestanților din Piața Victoriei și nu numai.
În opoziție cu actuala apatie, trebuie să amintim mutarea rapidă făcută de către PNL-iști la sfârșitul anului 2015: pe fondul atmosferei anti-PSD, materializată în protestele de după Colectiv, conducerea liberală a adoptat așa-numitul „Decalog al integrității”, care le interzicea nu doar condamnaților definitiv, ci și simplilor urmăriți penal să mai ocupe funcții de conducere în partid. (Că această a doua parte încalcă prezumția de nevinovăție sau că Decalogul a fost grav încălcat chiar de către unii primari proeminenți ai PNL din țară, asta este o cu totul altă discuție; ceea ce vrem să scoatem acum în evidență este momentul bine ales pentru adoptarea celor 10 criterii de integritate.)
2. Momentul crizei în care se găsea și încă se găsește PSD reprezintă o mină de aur pentru ca PNL să se individualizeze în raport cu USR. Concret, de mult era momentul ca diverși profesioniști din partidul Ralucăi Turcan să aibă un discurs solid, pe care opinia publică să îl poată lesne pune în opoziție cu bâlbâiala lui Nicușor Dan sau cu somnul profund al celor doi senatori USR-iști (vicepreședintele Senatului Mihai Goțiu și fostul ministru tehnocrat al Culturii Vlad Alexandrescu). Dacă liberalii ar fi profitat de această ocazie, momentul ar fi fost unul în care PNL ar fi arătat lumii că este un partid vechi, cu demnitate, cu tradiție, cu o istorie a discursului și a dialecticii etc.
3. Cea mai gravă greșeală ideologică a PNL a fost aceea că partidul a ratat discursul pro-parlamentarism, unul specific liberalilor. Adică da, liberalii au vorbit efectiv pe textul OUG 13, dar NU au arătat că soluția este trecerea prin Parlament a respectivelor prevederi (sub forma unui proiect de lege care să antreneze dezbateri pe îndelete) și, pe cale de consecință, creșterea puterii instituției legislative. Refuzând să meargă pe filonul de mai sus, PNL a fost atras în zona anti-parlamentaristă, atât de des întâlnită în discursul Uniunii Salvați România (cel puțin în perioada dinainte să intre în Parlament) și, mai ales, în cel al așa-numiților „TFL-iști” („tineri frumoși și liberi”).
4. O greșeală despre care PSnews.ro a mai scris este aceea că Partidul Național Liberal a ratat asocierea cu Klaus Iohannis – niciunul dintre liderii PNL nu a fost suficient de puternic, cu o amprentă suficient de amplă, de natură să se poziționeze ca partenerul președintelui în demersul pro-stat de drept, pro-justiție etc. Astfel, PNL-iștii și-au creat doar o palidă imagine de followeri, de urmăritori nevolnici și de la distanță ai discursului prezidențial.
5. PNL a avut o comunicare publică aproape la fel de proastă precum cea a PSD-ului. După ce în campanie Partidul Național Liberal se mândrea că are peste 70% oameni noi în Parlament, profesioniști din diverse domenii, persoane fără tinichele legate de coadă ș.cl., ei bine, pe tot parcursul crizei ultimelor săptămâni, PNL nu a scos în față niciun nume nou, nu a validat niciun personaj politic solid.
Mai mult: cea mai mare eroare de comunicare a PNL-ului a fost mandatarea lui Cătălin Predoiu în citirea moțiunii de cenzură care a picat miercuri în Parlament. Iar Predoiu este un politician atât de schematic, încât minusurile lui încap într-o simplă listă cu liniuțe – fără, însă, ca așa ceva să diminueze vreunul dintre defectele fostului PDL-ist:
– este un personaj total lipsit de charismă;
– are nu atât un defect de vorbire (s-o spunem pe-a dreaptă: omul e peltic – un defect care cel mai probabil poate fi corectat -, fapt ce îl transformă într-o țintă pentru sarcasmul adversarilor, aceștia ducând în derizoriu orice ar avea de spus Cătălin Predoiu și oricât de serioase ar fi problemele ridicate de acesta), cât mai ales o carență de morală politică (ne amintim cum în 2008 Predoiu nu a avut nici cea mai mică greață să sară din barca PNL-istă în cea PDL-istă, doar ca să-și păstreze funcția de ministru al Justiției);
– PNL l-a trimis la înaintare pe Cătălin Predoiu într-o discuție referitoare la Noul Cod Penal și Noul Cod de Procedură Penală, chiar dacă el a fost unul dintre artizanii celor două acte normative, foarte probabil cele mai proaste coduri penale pe care le-a avut vreodată România de la Cuza-Vodă încoace; vă amintim pe scurt că atât NCP, cât și NCPP conțin aproximativ 50 de articole declarate neconstituționale de către CCR;
– ca și cum nu ar fi fost de ajuns, asupra lui Predoiu planează securea DNA, presa relatând insistent despre un dosar disjuns din Gala Bute, în care fostul PDL-ist are toate șansele să fie audiat ca suspect.
Vedem așadar cum PNL nu doar că ratează diverse momente politico-sociale mai mult decât favorabile, ci se și încăpățânează să-și valideze un discurs vertical și cu aplomb public punând un personaj îndoielnic și marginal să fie purtătorul de stindard al celor care se erijează în urmași ai Brătienilor (fie și pe ruta Băsescu-Blaga).
