Ieri, 17 august 2017, Spania a fost lovită pentru a doua oară de terorismul cu origine în grupurile jihadiste, după atentatul de pe 11 martie 2004 din Madrid organizat de o celulă militantă inspirată de Al-Qaeda, care a făcut 192 de victime și a adus amenințarea teroristă pe continentul european după atacurile de pe 11 septembrie 2001 din SUA.
Odată ce atentatul de la Barcelona, cu 14 morți și peste 100 de răniți până la ora actuală, a fost revendicat deja de gruparea teroristă Daesh (Stat Islamic, ISIS), putem spune că acesta se înscrie în logica de acțiune a jihadiștilor care au atacat în ultimii ani țări europene precum Franța, Marea Britanie, Belgia și Germania.
O nouă tentativă de atentat include din nou Spania pe lista țărilor europene devenite ținte ale teroriștilor
Pe 18 august publicul spaniol, european și mondial a putut afla că un alt potențial atac terorist a fost preîntâmpinat de forțele de ordine spaniole în orașul Cambrils, care concentrează mai multe stațiuni turistice, la doar câteva ore după tragicele evenimente din Barcelona, 5 indivizi având asupra lor veste cu explozibili fiind uciși de oamenii legii înainte să-și poată activa dispozitivele explozive aducătoare de moarte în mijlocul civililor neînarmați și lipsiți de apărare.
Din punctul de vedere al acțiunilor lor, militanții islamici par setați pe a semăna cât mai multă frică și incertitudine cu privire la viitorul pașnic al țărilor europene. Nu ne putem explica altfel faptul că exploziile au fost înlocuite de furgonete sau alte tipuri de autovehicole, conduse de șoferi care le îndreaptă intenționat, în aglomerație, în mulțimi de oameni, în orașe europene precum Paris, Nisa, Berlin și, acum, Barcelona. În același timp, tacticile teroriștilor au devenit mult mai diversificate, combinând folosirea centurilor cu explozibili cu atacurile armate și luarea de ostatici.
Cum schimbă terorismul guvernări în Europa și ce urmări ar putea avea atacul de la Barcelona asupra politicii spaniole de astăzi
Chiar dacă mizează pe factorul-surpriză, atât Al-Qaeda cât și ISIS și-au desfășurat și își desfășoară acțiunile potrivit unei ordini. De exemplu, atentatul terorist din dimineața zilei de joi, 11 martie 2004, care a lovit rețeaua de tramvai din Madrid, a fost organizat la fix 911 zile numărate de pe 11 septembrie 2001, septembrie fiind a noua lună a anului, în SUA numerotarea datei începând cu numărul lunii (9/11/2001 în cazul zilei de 11 septembrie 2001).
Atenția publicului spaniol, în zilele de după atentat, a fost setată în principal pe alegerile generale din Spania, care au avut loc în 2004 pe data de 14 martie, duminică. La acea oră, speculațiile privind identitatea făptașilor au inclus gruparea teroristă bască ETA (Euskadi ta Askatasuna – ”Patria bască și libertatea”), organizatoarea unui lanț de atentate teroriste pe tot teritoriul Spaniei în anii 1990, pentru a obține independența comunității autonome spaniole Țara Bascilor. Din 1968, aceasta a ucis peste 820 de oameni, declarându-și renunțarea definitivă la terorism ca armă de impunere a revendicărilor politice abia în 2011. Dezarmarea deplină a ETA a fost declarată abia pe 7 aprilie 2017, liderii acesteia anunțând că gruparea urmează să devină în mod oficial o organizație pașnică începând cu ziua următoare, 8 aprilie, potrivit paginii de Wikipedia dedicată grupului separatist basc. În 2002-2003, ETA își reluase atacurile, inclusiv asupra unor oficiali ai guvernului spaniol, ceea ce l-a făcut pe prim-ministrul spaniol de atunci, conservatorul creștin-democrat Jose-Maria Aznar, să-i acuze oficial pe separatiștii basci că ar fi organizat tragedia de la Madrid.
Nu este exclus că acesta a fost motivul pentru care Partidul Popular al lui Aznar, care conta pe o victorie ce l-ar fi menținut la putere, a pierdut alegerile parlamentare. Puterea a fost cucerită, în scrutinul de pe 14 martie, de către Partidul Socialist al Muncitorilor din Spania, în frunte cu Jose Luis Rodriguez Zapatero, stângiștii consolidându-și majoritatea parlamentară și la alegerile din 2008. Partidul Popular s-a întors la putere cu noul său lider, actualul prim-ministru, Mariano Rajoy, abia în 2011.
Terorismul jihadist a schimbat deja o guvernare, la Madrid, pentru 7 ani. Acum, același partid care a pierdut alegerile parlamentare din 2004 pe fondul atentatului de pe 11 martie, este pus din nou în fața unei crize de securitate națională care vine din direcția celui de-al doilea oraș ca mărime al țării, Barcelona, centrul puternicei și impetuoasei mișcări separatiste catalane, care dă deja bătăi de cap guvernului de la Madrid de câțiva ani.
Acum, Partidul Popular mai are în față încă trei ani de guvernare până la următoarele alegeri parlamentare care ar urma să aibă loc în iulie 2020. Însă reprezentarea de care dispune formațiunea în Parlamentul bicameral al țării nu este, în acest moment, una prea solidă, popularii având majoritate în Senat și doar 38% din mandate în Congresul Deputaților. Socialiștii rămân cel de-al doilea partid ca reprezentare, însă vin din urmă partide noi precum Podemos, care ar putea profita politic în urma situației de criză create în Spania. Alegeri parlamentare anticipate au avut loc atât în 2015, cât și în 2016.
Dacă popularilor lui Rajoy le este dat să piardă puterea în fața socialiștilor din nou, sau vor reuși să se mențină la guvernare până la expirarea mandatului actualului Parlament de la Madrid, o va arăta doar modul în care vor reuși aceștia să readucă o relativă liniște în societatea spaniolă deja profund marcată, istoric, de terorism.
