România 2019 este o țară care fierbe în propriile frustrări și în propria neputință, în timp ce corupții stau pe margine și admiră spectacolul, amuzându-se sau chiar fugind în țări mai calde, de unde ne râd în nas după ce au distrus orașe întregi, lăsate în paragină.
România 2019 este țara corupților, când după aproape 30 de ani de la căderea regimului Ceaușescu cetățenii au înțeles importanța Justiției și că fără aceasta nu va exista niciun progres. A fost nevoie de aproape 30 de ani pentru ca acest popor să aibă curajul să iasă pe străzi împotriva corupților. N-a scăpat de ei, dar există speranțe că în următorii ani o va face. În loc ca această luptă anti-corupție să devină o cauză națională și să ne ofere un sentiment de mândrie, un scop, un proiect pentru viitor, corupții au reușit s-o transforme într-o Dezbinare Națională dureroasă și urâtă. Dezbinarea națională are chipurile bătrânilor disperați, uciși în spitale de indiferența politicienilor, are chipul copiilor ce stau în frig în școli, are chipul părinților care se chinuie să-și crească copiii cu un salariu minim pe economie, are chipul nostru ca o oglindă aburită cu înjurături. Este mereu vorba de NOI vs. EI.
Ne-am obișnuit să construim monștri în loc să luptăm eficient și să dezvoltăm programe sociale și culturale. Ce va fi o țară fără societate și cultură, dacă nu doar un teritoriu gol? Pe măsură ce îi vom căuta „pe cei mai corupți” îi vom scăpa din atenție pe ceilalți corupți. România e țara în care dacă ai trecut pe roșu la semafor, vrei să-i dai mită polițistului și, eventual, seara mergi la protest. România e țara în care mama ta sau tatăl tău au dat mită medicului sau profesorilor. Poate că tatăl tău e medic și a luat mită astăzi. Poate chiar tu te-ai angajat după ce ai dat mită. Integritatea e un concept greu pentru o societate care funcționează pe bază de mită, în toate sistemele ei. Marea Hoție nu e doar despre politicienii și oamenii de afaceri anchetați în ultimii ani, este despre societatea românească ce își fură singură viitorul și îl amanetează.
Scârbiți, umiliți și marginalizați de această societate a interesului personal, aproximativ 20% din populația țării a ales să plece în țări mai dezvoltate. Statisticile vorbesc de vreo 4 milioane de români care trăiesc în străinătate. Doar în Italia sunt 1,1 milioane.
24 ianuarie și toate sentimentele noastre de Unire ar trebui să se îndrepte către aceste 4 milioane de români din afara țării. Suntem o țară care în aproape 160 de ani a ratat integrarea propriilor săi cetățeni. Persistă și astăzi diferența dintre Moldova și celelalte regiuni, urmată de discriminare, mai ales în ceea ce privește comparația ardeleni vs. moldoveni. Dar la ce se referă integrarea propriilor cetățeni? E cea mai evidentă dovadă a incompetenței și a corupției clasei politice. Reflectă tocmai ceea ce știm deja – instituțiile statului nu au funcționat în interesul cetățeanului, ci în interesul grupurilor de interese sau al grupurilor infracționale organizate. Indiferent de partid, indiferent de politicieni, indiferent de persoane. Să nu căutăm monștri, ci să considerăm că toți am greșit, mai ales noi înșine. Un dezastru de asemenea amploare nu poate fi provocat doar de către o singură persoană sau câteva zeci.
Falimentul câtorva generații crescute în comunism este sporit de falimentul generațiilor născute după comunism, care se desprind de tot ceea ce este românesc, își reneagă rădăcinile, trecutul și nu mai pot face diferența între NOI și EI, piezându-și, pe lângă identitatea națională deja sacrificată, chiar și propria identitate. 160 de ani de la Mica Unire înseamnă 160 de ani de identitate națională, lucru ignorat tot mai mult astăzi.
Citesc aproape în fiecare săptămână despre cazuri de români care muncesc în Italia pentru salarii sub 1000 de Euro și la finalul lunii ajung victimele exploatării prin muncă sau sunt priviți doar ca niște sclavi din România Nimănui. În ianuarie 2019, zeci de români au fost sclavi în agricultură într-o localitate din apropiere de Roma. Un preot român din Italia era proxenetul unor fete care își vindeau trupul în peninsulă. O prostituată româncă a fost vândută în Italia pentru 3.200 Euro. Un muncitor român din Italia a murit după ce și-a scos singur doi dinți pentru că nu avea bani să meargă la stomatolog. În septembrie 2018, 35 de români au fost salvați dintr-o rețea de sclavie modernă, unde erau exploatați prin muncă, 17 ore pe zi pentru 200 de Euro pe lună.
Sunt doar câteva exemple care arată falimentul României în a-și proteja cetățenii. Instituțiile statului au uitat efectiv atât de cei din România, cât și de cei din afara ei. Iar în octombrie 2018, președintele Iohannis s-a prezentat în vacanță la Roma și a declarat în fața comunității noastre că se bucură să vadă că românii sunt bine integrați și respectați în Italia. A fost aplaudat de cei care au reușit să se salveze în Italia, de cei abonați la banii Ambasadei, ceilalți au privit nepăsători și cu aceiași ochi plini de scârbă. În afara granițelor trăiesc, în mare majoritate, cei goniți de instituțiile statului român. Și trăiesc suportând umilința, batjocora, discriminarea, inegalitatea. Fără drepturi și libertăți. Într-o țară care nu e a lor și nu va fi niciodată a lor. Dar nici România nu mai este a lor.
În România Nimănui s-a construit țara corupților și a incompetenților. Nu vrem să fie a noastră, pentru că asta nu e țara în care vrem să trăim. Cine spune să o luăm înapoi vrea de fapt să schimbe stăpânii. Au trecut 160 de ani de la Mica Unire care ne-a oferit un mare sentiment – acela de a fi români. Astăzi, prea puțin mai contează. Ne concentrăm să schimbăm stăpânii și îi ajutăm pe noii stăpâni, în loc, odată pentru totdeauna, să facem un lucru pentru NOI: să construim România Românilor.
MARE DREPTATE AI .DAR OARE CE AI FĂCUT CA SĂ ÎNDREPȚI PUȚIN STAREA ASTA A SOCIETĂȚII? NU AI DAT UN BACȘIȘ NICIODATĂ SĂ ÎȚI REZOLVI PROBLEMELE VIEȚII? AR TREBUI SĂ ÎNCEPEM CU NOI ÎNȘINE. ÎNTREBARE PENTRU CINE CITEȘTE ACEST COMENTARIU.