Mihai Vasile, expert de politici publice la Institutul pentru Solidaritate Socială şi deținătorul unui masterat în educație și globalizare la Universitatea Cambridge, critică în termeni duri modul în care a fost realizat Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR).
„Oricine a scris vreodată o aplicație pentru a solicita fonduri știe cât de ușor este să te pierzi în documente, argumente și anexe și variante diferite ale propunerii de proiect. Ai un draft, lucrezi, schimbi, descoperi că ceva nu se poate sau te gândești mai bine și vrei să faci altceva, dar uiți să mai modifici și anexa sau bugetul sau încarci din greșeală o formă mai veche a unui document. Uneori mai scrii și tâmpenii fără să realizezi cât de aiurea sună și uiți să corectezi, chiar dacă ți-a zis cineva în feedback că e o tâmpenie.
Se întâmplă și se poate întâmpla oricui. E regretabil, dar riscurile sunt mari: dacă bugetul nu se pupă cu narativul, riști să fii depunctat și să pierzi finanțarea. Alteori riști să spui/scrii o prostie iar evaluatorii să nu înțeleagă intențiile tale din spatele tâmpeniei debitate într-o clipă de prostie.
Dar asta se întâmplă când ești la început, lipsit de experiență, naiv sau arongat, sau mult sub-dimensionat și nu faci față să te asiguri că ai totul pus la punct și ești pregătit. Este regretabil, cum ziceam, dar nu aș zice că-i condamnabil, sau cel puțin eu nu aș putea condamna un ONG sau o primărie lipsite de experiență și de resurse.
Este alarmant însă și greu de acceptat ca Guvernul sau ministerul să facă asemenea greșeli. Nu putem vorbi de lipsă de experiență la un asemenea nivel ci de lipsă de profesionalism și incompetență. Nu ai cum să o dai să fie acceptabil. Greșeli vor fi și la acel nivel, desigur, dar unele sunt mai grave decât altele și ar trebui să existe consecințe.
Eu nu pot înțelege de unde atâtea rezerve de aroganțe la Ghinea să se arunce să facă pariuri cu Ciolacu când PNRR arată, narativ, a cel mult al doilea draft unde ai încercat să detaliezi cam ce ai vrea, dar ai băgat mult text de umplutură și ai lăsat spații să poți dezvolta ideile când reușești să definitivezi ce vrei. Nu pot înțelege cum e posibil să ai diferențe de milioane de euro între ce ai scris într-un document și ce ai bugetat în anexă pentru același lucru, și doar într-un caz, ci-n mai multe.
Eu nu pot înțelege cum mai mulți oameni au citit pasajul despre întreținerea piscinelor și au zis „da, e ok, sună bine, las-o așa”. Întreaga propunere privind „tichetele pentru activități casnice” sună ridicol și divorțată complet de realitatea persoanelor care lucrează informal, dar partea asta nu are cum să nu te „zgârie” când o citești, să nu te gândești cât de ridicol e să vorbești de importanța adresării acestei nevoi. Puteau da o mie de alte exemple, construirea unui gard, a unei anexe la casă etc. Dar nu, ei au nevoie de un băiat discret care să le curețe piscina, așa că mai inventăm niște tichete care să-l ajute într-un fel deloc clar să aibă asigurare de sănătate și contribuții la pensie.
Nu mai zic că e jignitor pentru orice evaluator să arunci date globale despre sărăcie fără să contextualizezi în vreun fel cu situația din România. Iar atunci când folosești informații din România, să propui măsuri în 2022 pe baza datelor culese în 2012-2014, făcând referire la o strategie care a expirat și pe care oricum ai citat-o în gol vreme de 6 ani, justificând bugete de milioane și milioane, ca acum să ceri alte milioane și milioane pentru aceleași probleme, fără să menționezi dacă și cum au schimbat situația milioanele anterioare solicitate și tocate.
PNRR se va face, dar pentru că trebuie să se facă și ne bagă Comisia banii cu forța în sacoșă, în ciuda incompetenței și a aroganței celor responsabili de pregătirea programului„, scrie pe contul său de Facebook Mihai Vasile.
