Cei care locuiau în București nu uitau de valorile satului transmise de la părinți, încât respectau cu sfințenie tradiția sărbătorii Crăciunului. Cu toate acestea, printre aceste tradiții s-au strecurat și unele noi datorită influenței orașului. Crăciunul a reprezentat un prilej de bucurie și petrecere pentru bucureșteni, indiferent de evenimentele istorice.
Bucureștenii începeau încă din timpul postului pregătirile pentru marea sărbătoare a iernii, fiecare membru participând la curățenia generală a casei, urmată pe înnoirea ținutei și pregătirea mesei festive.
Oamenii se aprovizionau de la băcănii cu mezeluri, băuturi și diferite fructe exotice de la băcănii, iar preparatele tradiționale erau lăsate pe seama gospodinelor. Femeile preparau mâncăruri cu care suntem obișnuiți și în ziua de azi precum sarmale, caltaboși, cârnați și unele mai puțin obișnuite ca „fiertul şuncilor şi al limbilor afumate”. Bucureșteni preparau de Crăciun felurite dulciuri spre bucuria copiilor, realizate cu multă muncă, dar și cu bucurie: cozonaci, plăcinte , baclavale și sarailii, potrivit historia.ro.
Copiii aveau la rândul lor tradițiile de Crăciun, pe care le respectau an de an. Aceștia învățau cu câteva zile înainte colindele tradiționale, împodobeau Steaua pentru urările din noaptea de Crăciun și pregătirea costumației specifice.
Elementul nou adus de oraș, care se regăsește și astăzi, în sărbătorirea Crăciunului îl reprezintă bradul împodobit, numit de români „pomul de Crăciun”. Acest element decorativ, de care nu ne lipsim în fiecare an, aparține lumii germane păgâne fiind adoptat treptat de popoarele creștine și inclus în sfera tradițiilor. Bradul a fost din vechime un element important în tradițiile românești la nunți și înmormântări, încât nu a fot dificilă adoptarea lui ca un obicei de Crăciun.
Ajunul era considerat, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, semnalul de sărbătorire a Crăciunului pentru bucureșteni. Startul era dat de corurile de bărbați: corul Mitropoliei, cel de la „Domniţa Bălaşa” și corul operei Teatrului Național care începeau de la 8 seara la palatul Regal. După ce terminau de recitat colindele, copii dar și cei care îi însoțeau erau invitați în „sala de aşteptare din josul aripii stângi a palatului” unde erau întâmpinați cu fructe, ceai, nuci și tot felul de dulciuri. Colindătorii mai primeau la plecare câte un cadou din partea suveranilor.
Colindătorii, la fel ca la țară, primeau de la cei pe care îi bucurau cu urări, covrigi, mere și nuci poleite. Copii primeau de la trecători din București bani cu care își cumpărau de cele mai multe ori ceai cu scorțișoară sau o ceașcă de salep.
