Eurodeputații Norica Nicolai și Mircea Diaconu, membri ai grupului politic Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa, din cadrul Parlamentului European, au organizat vineri dezbaterea „Europa încotro?”.
Participanții la dialog, academicieni, analiști politici, jurnaliști, oameni de cultură și experți în domeniu, au abordat mai multe teme de discuţie privind adaptarea României la situația actuală a proiectului european și despre direcțiile posibile de evoluție a acestuia, în contextul marcării primului deceniu de apartenență a țării noastre la Uniunea Europeană și a 60 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma.
Printre cei care au luat cuvântul se află și fostul Președinte al României, Emil Constantinescu care susține că Uniunea Europeană are nevoie de revitalizare.
Ruptura dintre actualele sisteme politice și economice arată că Uniunea Europeană are nevoie de un nou proiect care să răspundă nu numai șocurilor economice și sociale ale globalizării dar să aducă și o minune dătătoare de speranță într-un viitor marcat de dezvoltări haotice. Și mă întreb, unde putem găsi un reper?
Acesta a făcut o analogie dintre actualele probleme cu care se confruntă structura europeană și opera Faust de Goethe.
L-am invocate pe Faust pentru că, eu cred că în momentele de criză Europa are nevoie de o misiune. Numai pe baza acestei misiuni ne putem gândi la dezvoltare. Și apoi de politici publice pe durata unui ciclu electoral. Europa are nevoie de acțiuni combinate, dar înafara administrativului, politicului, economicului, trebuie descoperit ethosul european și cred că trebuie să ținem cont că fiecare epocă are propriul model de a vedea și a simți.
În viziunea fostului președinte, Emil Constantinescu, Uniunea Europeană ar trebui să fie un model complex, respectuos cu entitățile etnice, religioase ce o compun.
De asemenea, Constantinescu susține că nici abordările euroentuziaste și nici cele eurosceptice nu ne ajută să gestionăm gravele problemele ale Europei de mâine.
Calin Popescu Tăriceanu a vorbit despre felul în care s-a construit Uniunea Europeană și cum ar trebui România să se raporteze la această structură. Liderul partidului ALDE s-a arătat optimist în ceea ce privește capacitatea României de a se reconfigura după standardele UE dar totuși susține că există o diferență de statut dintre țări.
Speranţele pe care le am nutrit acum 25 de ani, chiar şi acum 10 ani nu sunt realizate conform aspiraţiilor. România are la momentul de faţă 2 mecanisme care ne fac diferiţi faţă de celelalte ţări europene. Mă refer la mecanismul de cooperare şi verificare şi la faptul că nu suntem membrii în Schengen. Acest lucru după părere mea arată că există o atitudine unilaterală care pune sub semnul întrebării vocaţia României de a fi tara membră a Uniunii Europene. Când spun de această intenţie unilaterală mă refer la cei care sunt la conducerea Comisiei Europene. După cum aţi văzut, în ultima perioadă, acest mecanism de verificare şi cooperare a fost mai mult de verificare decât de cooperare.
Practic, Tăriceanu susține că avem deja experienţa unei Europe cu mai multe viteze, sau în ceea ce ne priveşte, cu mai multe clase.
Uniunea Europeană pentru România, în viziunea lui Călin Popescu Tăriceanu reprezintă câștigarea libertății și a identității după anii de comunism dar și un progres economic.
Libertatea este bunul cel mai de preţ pe care noi l am câştigat ca ţara după căderea comunismului. Sunt şi alte motive la fel de puternice care au făcut că statele fost-comuniste să se îndrepte către comunităţile europene. Unul dintre aceste motive a fost identitatea. După 40 de ani de comunism pe care romanii i-au trăit într-un fel de exil, integrarea în UE a însemnat regăsirea identităţii, a originilor politice, a originilor culturale şi intelectuale.
Din păcate, Călin Popescu Tăriceanu susține că anumite state membre vor să exploreze împreună o integrare mai avansată într-un domeniu economic sau social, în timp ce altele vor să amâne participarea lor la un astfel de proiect sau eventual să se retragă complet.
Despre Europa cu mai multe viteze Tăriceanu afirmă:
Eu cred că este de neconceput dacă luăm în considerare spiritul părinților fondatori ai Uniunii Europene că statele membre să poată să-și distribuie rolurile pe grupuri ierarhizate pe verticală. (…) În urma discuţiilor pe care le-am avut la conferința de la Roma a președinților Uniunii Europene, am avut senzaţia puternică ca de fapt decizia este luată şi noi suntem invitaţi să discutăm ca să avem sentimentul de democraţie deplină.
Adrian Năstase a lansat întrebarea România în perioada următoare va rămâne în teren sau va urca în tribună? Și a vorbit despre schimbările importante prin care a trecut și va trece Uniunea Europeană.
Spre exemplu, iluzia că Uniunea Europeană va deveni din putere regională o putere globală s-a spulberat. Odată cu aceasta restrângere a forţei sale pentru diverse raţiuni, mai curând de ordin particular intern, este clar că forţa să şi ambiţia de a juca un rol global dispare. Ideea că procesul de extindere este ireversibil şi ca Europa după Al Doilea Război Mondial va fi reunificata pare din nou o iluzie care nu a ajuns până la capăt şi este foarte clar că Europa începe să se retragă spre occident cu regretul parţial de a se fi extins în Est.
Năstase nu vede cu ochi buni planul unei Europe cu mai multe viteze și apelează la argumente istorice.
Ideea celor două viteze, trei viteze, sigur că până la urma putem să intrăm în această discuţie dar Europa pare cumva că are o sigură viteza şi aia este de marşarier. Europa merge înapoi. (…) Este clar că ideea destinului comun, a solidarităţii, a unităţii europene, a vorbelor frumoase, aceste formule au fost dărâmate.
Adrian Năstase afirmă că acest plan urmărește să găsească formule de supravieţuire în ţările din occident care în mod evident ne afectează şi ne va afecta şi mai mult, dar în același timp Năstase crede că Estul nu mai este interesant după ce a fost „consumat” timp de un sfert de secol.
Mai mult decât atât, Năstase spune că dezinteresul față de Est a apărut în momentul în care guvernul și-a propus să taxeze multinaționalele și după ce resursele sale, pieţele sale, nu au mai fost atât de uşor accesibile în forţa de muncă, deci nu a mai fost atât de ieftin.
Acesta a mai discutata de problemele cu care crede că se confruntă România în UE.
Noi încă încercăm să funcţionăm în nişte parametri care de fapt nu mai au sens pentru problematica europeană. Globalizarea a schimbat foarte multe dintre aceste lucruri. În Uniunea Europeană, noi mergem în continuare pe câteva formule, concepte ambiţioase, frumoase. Noi discutam despre sancţiunile împotriva Rusiei. E în ordine, dar iată că ministrul de externe german merge la Moscova fără să fie sancţionat de cineva, fără să încalce sancţiunile. Preşedintele Putin merge la Budapesta fără ca cineva din Europa să sancţioneze acest lucru. Pare cumva ca noi suntem dintr-un anumit punct de vedere mai catolici decât toţi partenerii noştri.
Vasile Puşcaş a avut și el o intervenție legat de planul lui Iuncăr și integrarea europeană:
Toţi vorbim de ce va fi cu UE, ce va fi cu un stat, ce va fi cu alt stat, dar nu discutăm deloc ce înseamnă integrarea europeană şi ce se doreşte să fie integrarea europeană. Aceasta este esenţa.
Acesta s-a arătat nemulţumit de felul în care România a gestionat situația europeană.
Am să vă spun ceva care poate n-o să vă placă – actuala criză, pentru ca UE este de adevăratelea într-o criză existenţială, se datorează guvernelor, statelor membre, mai mult decât instituţiilor europene, fără să fiu un apărător al instituţiilor europene. (…) Ideea lui Iuncăr a fost „haideţi, chiar acum, să responsabilizam liderii statelor membre să-şi expună în programe electorale şi în angajamente politice ce cred ei despre viitorul integrării europene.” Integrarea europeană nu se măsoară în jurăminte de loialităţi. Integrarea europeană se măsoară în intensitatea implementării aplicării la nivel local a politicilor europene, fie ale celor comune, fie ale celor sectoriale. Oare România a aplicat politicile de dezvoltare rurală, eficient şi care să fie de-adevăratelea transformatoare la noi, sau s-a mulţumit doar să ia din politica agricolă plăţile directe de la hectar?
Acesta susține că în celelalte țări europene politica de dezvoltare rurală a fost implementată cu succes spre deosebire de ce a făcut România.
Vasile Puşcaş spune că Uniunea Europeană a devenit o uniune a corporațiilor și a neglijat politice sociale.
Trebuie să reconstruim o Europă care să nu fie pentru o elită ca acum 60 de ani ci să fie o Europă a statelor, a piețelor și a cetățenilor. Nu mai putem mergem pe formula de acum 60 de ani și e bine că se discută acuma.
De asemenea, Puşcaş spune că procesul de integrare reprezintă un proces de negocieri, iar momentan România are o integrare modestă ca membrii UE.
Eurodeputatul Norica Nicolai intervine cu o menționare:
Am înţeles foarte bine ce înseamnă negocierea dar unul din marile noastre handicapuri este definiţia conceptului. Dacă la Bruxelles negociere înseamnă punerea în valoare pornind de la aspirații a intereselor României, la București asta înseamnă trafic de influență.
În concluzie
În afara acestor discuții, România pare să se uite neputincioasă la cum se decide soarta Uniunii, iar indiferent de rezultat, consecințele vor fi simțite de către fiecare cetățean în parte.
