„USR a eșuat: marile proiecte (Fără penali, Oameni noi, desființarea pensiilor speciale) au fost trase pe linie moartă. Fuziunea cu PLUS a eșuat, după ce a adus mai multe pierderi decât câștiguri. În mai puțin de doi ani de la ultimele alegeri, USR a pierdut deja 13 din cei 80 de parlamentari”, scrie sociologul Mircea Kivu, comentând apariția volumului „USR. Nașterea și patologiile unui partid. Mărturii din culise”, o carte scrisă de mai mulți foști USR-iști, unii dați afară din partid, alții plecați de bunăvoie.
Textele par a fi fost scrise în urmă cu un an, în perioada ieșirii USR-PLUS de la guvernare, remarcă sociologul. „În acest moment este mai evident decât atunci că USR a eșuat”, spune Kivu, care subliniază că cel mai grav eșec este că acum „nimeni nu mai crede că USR este un altfel de partid, care face altfel de politică”.
„Cum s-a ajuns aici? Cum se face că un grup de oameni intrați în politică, în mare lor majoritate, din altruism, din convingerea că pot schimba în bine societatea, nu pot rămâne împreună în efortul de a îndeplini obiectivele comune? De ce eșuează un demers pe care atât de multă lume l-a considerat necesar?
Posibil ca răspunsul să stea în absența unui consens inițial asupra mijloacelor. În partidele „tradiționale”, unde fiecare urmărește un scop personal, e relativ ușor de tranzacționat: îți las ție asta, dacă-mi rămâne mie cealaltă. Faptul că fiecare a venit acolo convins că vrea binele tuturor, nu doar pe al său, ar putea să-l facă suspicios față de orice tentativă de a proceda altfel decât consideră el că e bine. De aici până la a considera că orice mijloace sunt bune pentru a apăra scopul de presupuse primejdii e doar un pas”, a completat Mircea Kivu.
Lovitură pentru Drulă&Barna
Mai mulţi foşti membri USR au scris un volum de 336 de pagini intitulat „USR. Naşterea şi patologiile unui partid. Mărturii din culise”, care „documentează naşterea şi patologiile primului partid autohton născut din spuma civică a străzii”.
„Mica, independenta şi selecta editură GRI a scriitorului Viorel Ilişoi şi-a asumat curajul de a publica acest volum. Bine a făcut! Pentru că acest volum colectiv este unic în cultura română: documentează naşterea şi patologiile primului partid autohton născut din spuma civică a străzii. Experienţe personale, date şi fapte, observaţii percutante, analize din interior, cancan politic, speranţe cât casa şi dezamăgiri pe măsură, scene demne de film – de toate găsim în fluxul intens al acestei cărţi, fiindcă toate mărturiile sunt ca nişte transmisiuni în direct de la faţa locului, adică din istoria politică recentă”, a comentat Dan Lungu, fost membru USR.
Cuprinsul cărţii despre USR
Dan Lungu – Notă asupra ediţiei
Cornel Zainea – Cum am eşuat să devin politican sau Cum am reuşit să nu devin politician
Vlad Teohari – Versus Homo Politicus
Andreea C. Talmazan – Haştag Mercur retrograd
Alexandru Surcel – Scurtă istorie a USR-ului, aşa cum am trăit-o eu
Naomi Reniuţ – Depinde de conştiinţa fiecărui lider cât de jos alege să coboare
Mircea Pricăjan – Iluzii necesare
Mădălina Petrea Popescu – #rezist în filiala USR Iaşi
Ioana Novac – Pe cine salvăm şi cine ne salvează
Dragoş Moldovan – Ăsta e USR-l: o mare minciună
Ilinca Macarie – Povestea mea în Uniunea Salvaţi România
Anca Lupu – Et in USR ego!
Dan Lungu – Am fost şi eu în politică (reconstituire în palimpsest)
Norbert Kolozsvari – USR putea mult mai mult
Mihai Goţiu – USR. O perspectivă eco-teroristă
Anca Goja – USR Maramureş şi cuvintele magice
Ştefan Gherghel – A little bit of this, a little bit of USR
Dumitru Dobrev – Mic compendiu de istorie a USB/USR
Luminiţa Corneanu – Cum mi-am abandonat insigna de userist
Dan Cazacu – Sentimentul schrödingerian al fiinţei
Olimpia Ardelean – Povestea semnăturilor false din campania „Fără penali în funcţii publice”.
