Mai toți snobii inutili din presă au făcut mișto de balconul închis al lui Ciolacu. Îți explic și de ce au făcut-o: pentru că e un mesaj puternic. Oamenii de peste 40 de ani știu foarte bine că închiderea balconului însemna, în comunism, confort termic sporit și un spațiu nou pentru murături, iar asta definea, de obicei, familiile responsabile. Cu afirmația „mi-am închis balconul” Ciolacu s-a identificat cu milioane de români într-un limbaj pe care tinerii nu-l pot înțelege. Iar asta e periculos când vrei să-i atragi atenția liderului PSD cât ești tu de influent și de puternic în mediul digital și că nu se poate fără tine.
Din același motiv au încadrat discursul lui Ciolacu la populism. Sună prea bine o Românie care se descurcă singură în 80% din situații, în care capitalul românesc este stimulat să se înmulțească. Mi s-a părut ironic de-a dreptul să aud critici pe discursul ăsta de la Drulă și de la presa progresistă, care altfel promovează nonstop modelul francez sau modelul german. Păi protecționism economic de stat mai puternic decât în aceste state nu există!
Iar dacă până acum ai avut impresia că-l apăr sau îl laud pe Ciolacu e timpul să-ți spun că te înșeli. Chiar dacă pare mai haladit în politică decât Ciucă, trecerea lui pe postul de prim-ministru e un regres. Nu cred nici povestea cu patriotismul economic atâta timp cât Ciolacu n-are nici măcar șosetele din picioare fabricate în România. Ideea de a combate inflația mi se pare un delir iar încercarea de a controla prețurile din supermarketuri e de-a dreptul periculoasă. Avem de-a face doar cu un spectacol de imagine susținut de un personaj aproape tragic. Nu ne așteaptă vremuri bune. Nu cu Ciolacu.
