Avocatul Gheorghe Piperea a oferit vineri o declarație pentru PSnews.ro, în care a descifrat o premieră judiciară din România: cel dintâi caz de faliment personal obținut zilele trecute, la aproape 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii insolvenței persoanelor fizice.
DETALII AICI: Premieră la 6 luni de la intrarea în vigoare a legii: un român și-a obținut falimentul personal
Concret: întrebat de ce crede că a existat un singur astfel de caz până acum, juristul a subliniat că există mai multe cereri pe rolurile unor instanțe, dar că – atenție! – există judecători care au impresia că legea încă nu a intrat în vigoare. În plus, avocatul Piperea a atras atenția asupra unui aspect încă mai grav: prejudecata – inclusiv în rândurile magistraților – potrivit căreia bucureștenii (cei mai mulți dintre românii care și-au solicitat falimentul personal în instanță) locuiesc într-un oraș în care toată lumea își găsește de muncă pe un salariu decent.
„Au cerut mai multe persoane să se deschidă procedura – cele mai multe în București. Problema este însă de comunicare și de opoziție incredibilă la aplicarea unei legi din partea instanțelor. Până în momentul de față, au venit mai multe cereri, dar au fost toate respinse, pe baza argumentului total greșit că încă nu s-au constituit comisiile de insolvență. Atâta doar că în lege comisia de insolvență este un organism care se ocupă de procedura de restructurare pe bază de plan (care e o procedură hai să-i zicem extrajudiciară), și nu și de așa-numita «insolvență prin lichidare de active», care e o procedură exclusiv judiciară și unde judecătorul este obligat (c-așa spune Constituția) să dea o soluție, chiar dacă el are impresia că legea respectivă încă nu este în vigoare.
Eu cred că nu trebuie să-i blamăm pe consumatori că nu au făcut cereri de insolvență personală, pentru că semnalele care li s-au dat (în presă, în publicațiile oficiale) au fost invariabil că legea aceasta încă nu este în vigoare, că nu este aplicabilă – așa cum de altfel foarte multă vreme (și acum se întâmplă cam același lucru) judecătorii, mediul semi-academic, semi-bancar au dat semnale că Legea dării în plată se consideră că nu există. Cam același lucru s-a întâmplat aici.
Cred că Judecătoria Constanța a cam dat o lecție instanțelor din București: legea asta se aplică. Iar circumstanțele cauzei sunt foarte spectaculoase: cel care a cerut obținerea procedurii este un dezvoltator imobiliar care în momentul de față a fost condamnat în primă instanță la 20 de ani de închisoare pentru înșelarea unui număr foarte mare de persoane cărora le-a vândut proiecte imobiliare pe hârtie și n-a mai făcut respectivele construcții.
Ce vreau eu să spun: omul ăla, condamnat în primă instanță, cere și obține deschiderea procedurii. Unui consumator obișnuit, dacă ar fi cerut așa ceva, i s-ar fi respins fie pe motiv că legea încă nu este în vigoare (deși legea este în vigoare încă de la 1 ianuarie – cel puțin pe partea referitoare la insolvența prin lichidare de active) și ar fi primit ca motivație – implicită sau explicită – a respingerii cererii această legendă, această opinie care s-a fixat în mentalul colectiv din România, dar mai ales în mentalul celor din București: că în orașele mari nimeni nu este fără loc de muncă, toată lumea are salarii extraordinar de mari și că pentru a ieși din situația eventual delicată în care se află, lumea trebuie să pună osul la treabă și să muncească mai mult. Chiar dacă din niște salarii de 3-4 mii de lei mare parte se duce la bancă.
De aceea, se consideră că nici impreviziune nu există. Sunt instanțe în București care au ajuns la aberația secolului, de a spune că impreviziunea este moartea subită, moartea intempestivă a debitorului. Nu orice fel de moarte! Adică tu dacă ai anunțat că ai vreo boală incurabilă și fatală, sfârșitul nefiind intempestiv înseamnă că nu poți să obții darea în plată, respectiv ștergerea de datorie.
Revenind la cazul din Constanța: este interesant că persoana respectivă este dezvoltator imobiliar. Legea asta nu li se aplică comercianților, ci li se aplică tuturor particularilor. Iar un dezvoltator imobiliar e comerciant. E posibil ca respectivul dezvoltator să fie deja în faliment (în calitate de comerciant), dar pentru că cineva a pus problema să extindă responsabilitatea pentru ceea ce a făcut acolo și către patron, personal, atunci a început să-l execute silit, iar omul, ca să-și apere ce-a mai rămas din datoria respectivă, a cerut și insolvența ca persoană fizică. Și chiar și în aceste condiții, la Constanța s-a deschis procedura, în timp ce la București motivațiile sună în felul următor: «Legea nu există», «Legea nu este aplicabilă» sau «Nu se pune problema să te pui sub protecția tribunalului – pune osul la treabă, pentru că ești din București și aici nu stă nimeni degeaba!»” a detaliat Piperea.
În acest context, l-am întrebat pe profesorul universitar cum rămâne cu principiul „iura novit curia” („curtea cunoaște legea”) – cu alte cuvinte: nu este nevoie ca justițiabilul să îi explice judecătorului o lege, întrucât se presupune că magistratul știe deja ce prevede respectiva lege. În replică, Gheorghe Piperea le-a bătut obrazul magistraților – cei mai mulți reuniți în fantomaticul ONG Forumul Judecătorilor, al judecătorului Dragoș Călin – care au protestat în ultimul an în mai multe rânduri pe treptele Curții de Apel București împotriva modificărilor aduse legilor justiției și codurilor. În plus, avocatul a pledat pentru ca și judecătorii să fie trași la răspundere la fel ca justițiabilii, întrucât omul de rând imediat este taxat de către magistrat, amintindu-i-se că necunoașterea legii nu este pretext pentru nerespectarea ei, în timp ce acela care împarte dreptatea nu este sancționat de nimeni.
În altă ordine de idei: avocatul a amintit că pe 29 iunie va începe un turneu prin țară, în care va populariza Legea dării în plată și Legea insolvenței persoanelor fizice.
„Este o întrebare fundamentală. Sunt foarte mulți judecători în București care știu rapid să iasă pe treptele Curții de Apel și să pretindă să li se respecte independența, dar sunt o grămadă de judecători care nu acceptă că Legea dării în plată este în vigoare sau că nu știu că Legea 151/2015 (cea a insolvenței persoanelor fizice) este în vigoare. E o realitate aberantă! Nu știu cum se va corecta. Eu încerc cu puterile mele să popularizez ambele legi, motiv pentru care, începând din 29 iunie, o să am o serie de conferințe itinerante în multe orașe din țară, începând cu municipiul Iași, pe 29 iunie, unde o să discut ambele legi ca fiind legi care sunt în vigoare. E adevărat: cu greșeli, cu motive pentru care trebuie să fie corectate (mă refer la Legea 151/2015), respectiv cu jurisprudență ostilă, mai ales în București (mă refer la Legea dării în plată).
Ați pus o întrebare bună. Oricare dintre noi, simplu cetățean sau jurist mai mult sau mai puțin pregătit, tot are câteva informații juridice, în genere. Dacă spune: «Eu nu știam că există această lege sau reglementare» sau – de exemplu – «Eu nu știam că polițistul de la Locală n-are voie să mă oprească pe stradă și eventual să mă sancționeze pentru o contravenție rutieră, pentru că acest lucru ține exclusiv de competența rutieriștilor», atunci judecătorul îl sancționează imediat, spunând: «Nimeni nu are voie să se apere, spunând că nu cunoaște legea».
Pe lângă «iura novit curia», există alt adagiu, care se numește «nemo censetur ignorare legem». Deci noi dacă avem tupeul să spunem că n-am știut ce spune legea (deși ai tot dreptul din lume să spui, când vezi astfel de legi, vagi și complicate), noi suntem sancționați. Pe judecători în schimb nu-i sancționează nimeni pentru că nu cunosc legea”, a încheiat fostul judecător.
