Având în vedere că Estul Europei este în momentul de față în prim-plan, este timpul să punem o parte din acești oameni în fruntea UE sau NATO, a declarat Kaja Kallas pentru POLITICO. Este timpul ca echipa din Europa de Est să primească o funcție de conducere.
Acesta a fost mesajul pe care premierul estonian, Kaja Kallas, l-a împărtășit cu colegii săi în timpul unui interviu cu POLITICO înaintea unui summit al liderilor UE care va avea loc joi la Bruxelles.
De când Rusia și-a început campania de cucerire a Ucrainei, țări precum Estonia și vecinii săi baltici se fac auzite – și conduc politica – mai mult ca niciodată. Acum, a subliniat Kallas, este timpul să îi punem și pe unii dintre acești oameni în poziții de conducere.
„Suntem membri ai NATO și ai Uniunii Europene de 19 ani”, a declarat Kallas din biroul său din Tallinn. Estonia a intrat în ambele organizații în 2004, alăturându-se altor șase țări care au făcut parte din blocul estic din epoca sovietică.
„Avem cumva… oameni mai nepricepuți decât [cei din așa-zisa] Veche Europă? Sau nu am ajuns încă acolo?” a spus Kallas. „Cred că răspunsul este că, nu, desigur; avem oameni foarte buni. Ar trebui să fim pe radar pentru posturile de conducere”, a adăugat ea. „Ne-am demonstrat [capacitățile] în ambele organizații.”
Kallas, în multe privințe, întruchipează recenta schimbare spre est a dinamicii puterii europene. Atunci când liderii UE se vor reuni joi, se așteaptă ca aceștia să aprobe un plan propus de Estonia, primul de acest fel, de a achiziționa în comun muniție pentru Ucraina, stimulând în același timp producția europeană în domeniul apărării. De asemenea, UE a acționat cu o remarcabilă promptitudine pentru a impune o serie de sancțiuni împotriva Rusiei, țările baltice fiind promotoare a unor astfel de demersuri.
În Estonia, o țară cu 1,3 milioane de locuitori, Kallas tocmai a câștigat alegerile naționale, impunându-se în fața unui partid de extremă dreaptă, în parte prin susținerea sprijinului său pentru Ucraina și a politicilor anti-Rusia.
Cu toate acestea, la Bruxelles, nu există în prezent niciun est-european în fruntea celor trei instituții majore ale UE – Comisia Europeană, Consiliul European și Parlamentul European – și niciun est-european nu a condus vreodată NATO. Cel mai aproape de regiune a fost când fostul prim-ministru polonez Donald Tusk a condus Consiliul European din 2014 până în 2019.
Deși Kallas nu a făcut campanie în mod explicit pentru un post, numele acesteia a circulat în cercurile de la Bruxelles, mai ales la NATO. Alianța militară se confruntă cu o potențială schimbare de conducere în acest an, mandatul secretarului general Jens Stoltenberg expirând în curând.
„Am auzit asta”, a spus Kallas. „Este un mare compliment pentru mine, dar și pentru țara mea, faptul că suntem considerați egali în jurul mesei”.
Acest lucru arată și statutul în creștere al țărilor din estul Europei, a spus ea. Cu toate acestea, când a fost întrebată dacă ar fi interesată să se mute înapoi la Bruxelles, unde a fost membră a Parlamentului European din 2014 până în 2018, Kallas a ezitat, fără a da un răspuns concret.
„Tocmai am câștigat alegerile și, de fapt, nimeni nu a vorbit cu mine despre asta”, a spus ea, insistând că este „foarte puțin probabil să mi se ofere un astfel de post”.
Deocamdată, la Bruxelles, Kallas se concentrează pe asigurarea faptului că UE nu renunță la sprijinul acordat Ucrainei și la campania sa de izolare a Rusiei. O parte esențială a acestei strategii este planul viitor al UE de a achiziționa în comun muniție pentru Kiev. Kallas le-a prezentat ideea omologilor europeni în timpul unui summit din februarie la Bruxelles. Propunerea, a spus ea, a venit în urma discuțiilor cu echipa sa și cu directorii din domeniul apărării care au spus că „nu își dublează producția pentru că nu au comenzi. Pe de altă parte, noi vedem că Rusia lucrează în trei schimburi”.
Planul se angajează să furnizeze Ucrainei 1 milion de runde de muniție în următoarele 12 luni, fiind puse deoparte 2 miliarde de euro pentru acest efort.
Kallas a comparat acest plan cu achiziționarea colectivă de vaccinuri COVID de către UE. Ea a argumentat că asemănările dintre cele două eforturi au permis blocului să acționeze rapid – proiectul de muniție a fost elaborat în aproximativ cinci săptămâni, o viteză impresionantă pentru standardele UE. Asta nu înseamnă că nu au existat presiuni. Doi diplomați, care au vorbit sub rezerva anonimatului, au declarat că Olaf Scholz, cancelarul german, a fost inițial ezitant atunci când Kallas a lansat ideea în februarie. Premierul estonian a respins această interpretare. „Nu, nu a fost atât de direct”, a spus ea, subliniind că Germania a precizat doar că a menționat că a făcut deja comenzi către firmele de apărare. „Toată lumea a fost destul de deschisă în această privință… și Germania, de asemenea”. Cu toate acestea, ea a recunoscut că a trimis unor colegi lideri UE mesaje în care sublinia urgența situației.
Cu un proiect acum în vigoare, Kallas este încrezătoare că UE poate respecta termenul de livrare autoimpus. Și, dincolo de inițiativa de 2 miliarde de euro, Kallas nu s-a abținut să se gândească cu voce tare la modul în care ar putea fi finanțată o extindere mai amplă a industriei de apărare a UE. Una dintre aceste idei a fost aceea de a exclude cheltuielile de apărare ale țărilor din regula bugetară strictă a UE. O altă idee: să se exploreze ideea controversată a „obligațiunilor de apărare” – în esență, datoria pe care guvernele o emit pentru a contribui la finanțarea cheltuielilor militare. Nu a fost însă pregătită să le ofere liderilor UE sfaturi despre cum ar putea fi menținut sprijinul public pentru aceste programe extraordinare – și costisitoare – menite să ajute Ucraina să lupte împotriva Rusiei.
