O investigație POLITICO scoate la iveală amploarea ascunsă a intimidărilor și abuzurilor din inima democrației europene. Imaginea construită pe parcursul a patru luni, pe baza a zeci de interviuri și documente confidențiale, prezintă un sistem în criză plin de angajați juniori, marcați de ani de abuzuri.
Martorii și victimele, cărora li s-a asigurat protecția anonimatului pentru a putea vorbi deschis, au descris că s-au simțit „morți fizic și psihic”, unii având chiar gânduri sinucigașe ca urmare a hărțuirii. Aceștia au suferit de anxietate și lipsă de somn în timp ce așteptau timp de mai multe luni – sau chiar mai mult – ca plângerile lor să fie procesate.
Unele persoane din interior au declarat că fenomenul hărțuirii în Parlamentul European a fost „scăpat de sub control”. Altele au afirmat că au fost supuse hărțuirii sexuale și că „jocurile minții” erau la ordinea zilei. De multe ori, era mai ușor să taci – iar unele victime au declarat că au fost sfătuite să demisioneze pur și simplu.
„Victimele se tem să depună plângere, deoarece procesul este foarte stresant”, a declarat Marcel Kolaja, un europarlamentar din partea Partidului Piraților ceh. „Nu cred că au încredere în acest proces.”
Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, a ordonat o revizuire internă menită să îmbunătățească rapid procesul de verificare a reclamațiilor de hărțuire. Dar, după ce apelurile repetate pentru reformă au fost ignorate, militanții, victimele și eurodeputații îngrijorați sunt acum preocupați de faptul că șansa de schimbare va fi din nou ratată.
Recent, deputații europeni au susținut cererile de înăsprire a regulilor și de simplificare a procedurii de tratare a presupuselor cazuri de abuz, inclusiv hărțuirea sexuală și psihologică. Rămâne de văzut dacă vor urma acțiuni semnificative.
Investigația POLITICO, bazată pe conversații cu 37 de persoane care au cunoștințe directe despre aceste procese, a dezvăluit următoarele:
- Un proces care urmează plîngerii este văzut ca fiind respingător pentru victime, părtinitor în favoarea deputaților europeni, supus unor întârzieri lungi și inexplicabile și care duce doar la sancțiuni slabe împotriva vinovaților.
- În perioada 2019-2021, autoritățile au inițiat 34 de noi cazuri de hărțuire sexuală sau psihologică în PE.
- Cu toate acestea, date credibile care ar trebui să indice amploarea totală a problemei fie nu există, fie sunt ținute secrete de autorități, în ciuda multiplelor solicitări de detalii.
- Din 2019 până astăzi, doar 295 dintre cei 705 deputați europeni au urmat cursul voluntar de formare împotriva hărțuirii.
- Deși nu există un timp mediu de procesare a unei plângeri, poate dura până la doi ani pentru ca un caz de hărțuire să fie finalizat.
Procese interminabile
Metsola a anunțat în acest an sancțiuni împotriva a doi eurodeputați – luxemburgheza Monica Semedo, din grupul Renew, și deputata spaniolă Mónica Silvana González, din grupul Socialiștilor și Democraților (S&D), ambele pentru hărțuire psihologică. Sunt singurii eurodeputați sancționați pentru hărțuire de când a fost aleasă legislatura în 2019.
Cel puțin alte două persoane – eurodeputata belgiană Assita Kanko din grupul de dreapta ECR și deputatul spaniol José Ramón Bauzá din grupul liberal Renew – sunt, de asemenea, investigați în prezent de autoritățile parlamentare.
Dar cele câteva cazuri care au devenit publice reprezintă doar vârful icebergului.
În centrul problemei se află dinamica puterii dintre politicieni și personalul angajat pentru a le satisface acestora nevoile profesionale. Potrivit victimelor, această balanță înclină în favoarea deputaților europeni.
„Ei sunt stăpânii propriului lor regat. Dinamica instituțională îi încurajează de fapt să își asume acest rol”, a declarat un asistent care a depus plângere împotriva șefului său.
Echipele deputaților europeni sunt alcătuite, de obicei, din trei așa-numiți asistenți parlamentari acreditați, sau APA. Mediul în care lucrează este unul foarte stresant. La Bruxelles și Strasbourg sunt aproximativ 2.000 de asistenți. În timp ce contractele asistenților sunt menținute la nivel central de Parlamentul European, succesul – sau supraviețuirea – acestora depinde aproape în întregime de deputații europeni individuali pentru care lucrează.
Potrivit celor care cunosc îndeaproape acest proces, procedura Parlamentului de combatere a hărțuirii, formată din trei etape, este un motiv important pentru care ies la iveală atât de puține cazuri..
Conform procedurii, angajații care se consideră hărțuiți de deputați, pot depune o plângere oficială la serviciul de resurse umane al Parlamentului. În cazul în care acesta consideră cazul admisibil, serviciul de resurse umane îl poate transmite mai departe unui comitet anti-hărțuire. Dacă această comisie decide să deschidă o investigație formală, ea cheamă politicianul și presupusele victime să depună mărturie, iar în final îl sfătuiește pe președintele Parlamentului – în prezent Metsola – cu privire la sancționarea deputatului vinovat. Întregul proces durează adesea luni de zile.
Cultura secretomaniei
Nu este ușor să afli cine sunt deputații europeni sancționați. Numele acestora pot fi găsite pe site-ul Parlamentului doar prin consultarea proceselor verbale ale sesiunilor plenare.
POLITICO a depus mai multe solicitări de informații privind eficiența procedurii anti-bullying.
Cu toate acestea, îngropată adânc în documentele Parlamentului, problema hărțuirii este vizibilă parțial. În anii 2019, 2020 și 2021, autoritățile parlamentare au lansat 34 de noi investigații în cazuri de hărțuire fie psihologică, fie sexuală, dintre care 24 au vizat comportamentul deputaților și nu al personalului. În 8 din cele 34 de cazuri, a fost aplicată o pedeapsă.
POLITICO a contactat și membrii comisiei care se ocupă de plângerile de hărțuire împotriva eurodeputaților, dar activitatea acesteia este secretă, pe motiv de confidențialitate. Cei trei eurodeputați din comisie, Monika Beňová, Christophe Hansen și Fabienne Keller – reprezentând grupurile S&D, PPE și Renew – au refuzat să comenteze.
În afară de cei trei parlamentari din comisie, puterea este concentrată în mare parte în mâinile unei singure persoane: Metsola.
Este la latitudinea președintelui să decidă dacă îi sancționează pe agresori, deși purtătorul său de cuvânt, Jüri Laas, a insistat că ea urmează întotdeauna recomandările comisiei. Pedepsele variază de la o „mustrare” ușoară la amenzi sau interdicții de a participa la activitățile parlamentare. Echipa sa insistă că lucrează pentru a consolida sistemul.
Metsola le-a scris eurodeputaților în ianuarie – consultată de POLITICO – cerând propuneri pentru „îmbunătățirea răspunsului Parlamentului la hărțuirea la locul de muncă”, după ce ea și alți eurodeputați au identificat anumite „deficiențe”. În mai, Verzii au declarat public că reformele pregătite pentru Metsola nu merg suficient de departe.
Potrivit scrisorii sale din ianuarie, Metsola vrea să îmbunătățească alte două domenii: formarea împotriva hărțuirii și medierea externă. Doar 295 dintre cei 705 eurodeputați au urmat această formare voluntară din 2019, potrivit serviciului de presă al Parlamentului.
În loc să devină obligatorie pentru deputați, serviciul de resurse umane al Parlamentului propune ca formarea să rămână în continuare voluntară. Acest curs ar urma să fie inclus într-un nou pachet opțional intitulat „Cum să creezi o echipă bună și funcțională”, potrivit unei note confidențiale, pregătită de șeful serviciului de resurse umane al Parlamentului.
Alții au apărat integritatea comisiei și au subliniat dificultățile cu care se confruntă membrii săi.
O persoană care a participat la aceste proceduri a declarat că, de multe ori, este pur și simplu prea greu să obții dovezi împotriva unui individ cu comportament abuziv. „Ne confruntăm de fiecare dată cu aceeași problemă: avem impresia că victima are dreptate, suntem convinși că nu este necinstită și, în același timp, cu excepția cuvântului ei, nu există aproape nimic.” Parlamentul „nu dorește să existe sancțiuni constante pentru hărțuire. Asta creează o impresie proastă”, a adăugat persoana în cauză.
În acest context, unii membri ai personalului aleg pur și simplu să rămână tăcuți sau să plece. Un asistent care a decis să nu depună o plângere a declarat că, în majoritatea cazurilor, persoanele din jurul politicienilor sunt pe deplin conștiente de ceea ce se întâmplă, dar nu acționează.
„Ca victimă, nu datorezi nimic nimănui”, a spus persoana respectivă. „Atâta timp cât sistemul este măsluit, nu văd niciun motiv sau responsabilitate să te supui unei audieri false, să ajungi să fii urmărit de avocați și să fii umilit și mai mult.”
Autor: Barbara Moens, Eddy Wax; sursa: politico.eu.
