Patronală a Societăților Feroviare Private din România, împreună cu Comisiile pentru Transporturi din Senat și Camera Deputaților, a organizat marţi dezbaterea „Calea ferată – încotro?”
Reprezentanți ai Ministerului Transporturilor, parlamentari (membri ai Comisiei pentru transporturi şi energie din Senat și ai Comisiei pentru transporturi şi infrastructură din Camera Deputaților) și reprezentanți ai asociațiilor de resort au abordat mai multe teme de discuție privind piața de transport feroviar, relația transportatorilor cu Autoritatea Feroviară Română, aspecte legate de asigurarea energiei de tracțiune și situația infrastructurii din Portul Constanța.
Organizația Patronală a Transporturilor Feroviari Privați înglobează un număr de 16 companii feroviare de transport călători și marfă pentru care lucrează 11.000 de angajați, realizând cumulat peste 60% din transportul total de marfa și 18% din volumul total de transport feroviar de călători.
Deputatul PNL Lucian Bode (președintele Comisiei pentru transporturi și infrastructură) și-a arătat vizibil îngrijorarea cu privire la felul în care a funcționat sectorul feroviar, denumindu-l „un fel de Cenușăreasă”.
„Sectorul feroviar trebuie revitalizat, a fost mulți ani în colaps și a fost devansat de sectorul rutier. Cred că de cele mai multe ori indecizia guvernamentală, lipsa de viziune sau frica de asumare au format acest proces de îmbolnăvire a sistemului”, a atras atenţia Bode.
De la dezbatere a lipsit ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, însă a luat cuvântul Dragoș Titea, secretar de stat în ministerul de resort. Titea a vorbit despre Master planul pentru Transporturi și proiectele viitoare.
„Problemele sunt foarte mari și, așa cum ne-am angajat și în planul de guvernare, vom acorda o atenție deosebită asupra acestui segment. Cu toții știm că este o prioritate ca până la sfârșitul anului viitor să putem încheia acest proiect cu un coridor care ar însemna să pună în funcțiune o linie ferate de aproximativ 900 de km pentru a lega Constanța de graniță. Sunt în curs de finalizare părți din acest tronson, pentru altele licitațiile sunt în curs. Eu cred că într-un timp foarte scurt vom avea toate secțiunile de drum în procedură de construcţie”, a declarat Dragoș Titea.
Totuşi, deputatul USR Cătălin Drulă are altă viziune legată de felul în care vor fi gestionate viitoarele proiecte:
„Avem finanțare amplă, avem fonduri europene de peste 3 miliarde de euro pentru coridorul dintre Simeria și Arad și 1,2 miliarde de euro pentru coridorul dintre Sighişoara și Braşov, dar nu avem contracte semnate pentru a ușura aceste lucrări. Ba mai mult: pentru sectorul dintre Simeria și Arad, prima fază a început în 2013, dar suntem la 4 ani și nu avem un contrat semnat. Sigur că CFR va invoca situația grea, greaua moștenire, problemele la licitații şi aşa mai departe. Există o problemă în România a contestațiilor care întârzie diverse investiții, dar nu se spune decât jumătate de adevăr. Tocmai de aceea nu este nicio șansă ca până la finalul anului viitor să se încheie lucrările la coridorul 4. Nici măcar scriptic; nu mai vorbim de execuție. Concluzia este că CFR nu poate să gestioneze licitațiile publice. Atâta vreme cât nu se va profesionaliza pe partea de achiziţii publice, nu vorbim nici de proiecte europene”, a punctat Drulă.
Alt subiect abordat a fost cel al modernizării căii ferate în conformitate cu tendințele europene. Totodată, participanţii la dezbatere au discutat despre competiția dintre transportul rutier și cel feroviar.
Marius Bota (vicepreședinte al Comisiei de transporturi din Camera Deputaţilor) a declarat: „Uniunea Europeană încurajează de ani de zile politica de a crește transportul verde pe apă și cale ferată. Noi trebuie să ne decidem dacă facem ceva pe acest sens. În afară de modernizarea structurii feroviare, competiția cu celălalt segment de transport rutier este foarte dură pentru că este foarte vizibil motivul. Trebuie găsite pârgii de stimulare a transportului pe calea ferată. Și aici trebuie să fie o politică și un plan de măsuri astfel încât și călătorul și transportatorul de marfă să prefere calea ferată. Atâta timp cât pe o distanță de 50-100 de km putem ajunge într-o oră, o oră și jumătate doar pentru faptul că nimeni nu a umblat la structura de sub șină, lucru care se poate rezolva imediat și reglezi imediat viteză dar până acum politica a fost reducem viteză ca să mărim siguranța”.
La rândul ei, Lucia Bărbulescu (președintele TTS Transport Trade Services) a prezentat o viziune sumbră referitor la cum poate fi văzută România în comparație cu alte state și are sunt problemele sistemului: „Ne este și rușine să scoatem capul în Europa pentru că suntem singura țară din lume care nu prezintă nici o garanție. Nici când pleacă trenul, nici când ajunge. Nici nu putem garanta cât putem transporta, absolut nimic. Ce s-a întâmplat cu infrastructura? Până la urmă statul este obligat să stimuleze investiția și să vină cu infrastructură. Noi am distrus și ce aveam. Am ajuns pe transportul feroviar să avem mai puțin de 60 % pe comenzile pe care le aveam. Problema infrastructurii nu este doar a transportatorilor. Este o problemă de interes național. Avem cea mai proastă infrastructură din Europa și unele din cele mai mari tarife de acces”.
Despre circulaţia în portul Constanța, secretarul de stat Dragoș Titea a precizat că sunt două linii pe care se încearcă lucrări și că „undeva în cel mai scurt timp și problema asta se va rezolva și vom avea iar linii în plus”.
„Împreună cu colegii care astăzi gestionează partea navală încercăm să ne coordonăm cu ce înseamnă venirea trenurilor în Port în așa fel încât să reducem timpii”, a afirmat Dragoș Titea.
Marius Bota, în schimb, a ridicat altă problemă: „Nimeni nu a spus ce s-a întâmplat cu acele linii care să ducă vagoanele pe nave. Nu ştiu ce se mai întâmplă sau dacă există un plan cu cele două nave despre care nimeni nu a îndrăznit să le modernizeze și să le punem în funcțiune astfel încât tranzitul de vagoane de marfă să plece pe mare cu cele două nave. Dacă nu le valorifică alții și putem lua bani pe ele, așa să stea ca fier veci nu e în regulă”.
În concluzie, este clar că sistemul are numeroase probleme și că nu se poate spune cu exactitate când vor fi soluționate aceste probleme și în ce fel, dar, odată deschisă calea spre dialogul dintre instituții, vocile celor care vor cere schimbarea vor fi clar și răspicat auzite.
