Nu pricepeam de unde atâta tupeu pe profesori. Asemenea unitate de opinii. Atâta deschidere a mass-media pentru a le difuza punctele de vedere, în condițiile în care nici 30% din populația României nu îi susține necondiționat, nemulțumită că-și duce copiii ignoranți la școală și îi ia înapoi proști. Mi-a mai trecut prin minte că serviciile aprobă și susțin acest eveniment, că altfel nu s-ar fi putut produce, pentru liderii sindicali din România au atâtea tinichele de coadă încât n-au curaj să facă lucruri interzise – dar nu vedeam finalul, cheia, folosul. L-am văzut vineri, când a avut loc consiliul JAI unde s-a discutat o temă megaimportantă: migrația.
În original, noutatea stabilită vineri sună așa: „there will be a minimum annual number for relocations from member states (…) this number is set at 30 000 (…) the minimum annual number for financial contributions will be fixed at €20 000 per relocation (…) these figures can be increased where necessary (…) this scheme will become mandatory”.
În traducere relaxată, sună cam așa: Grecia și Italia, care sunt principala țintă europeană a migranților din Africa și Asia, vor fi ajutate de celelalte state europene care vor prelua și ele migranți: 30.000 de oameni pe an, fiecare stat. Care o să ne coste – dacă se păstrează baremurile de la ucraineni, minim 5.000 de euro pe an pentru fiecare dintre ei, adică vreo 150 de milioane de euro pe an. Statul care nu va dori să-i ia va fi amendat cu 20.000 de euro pentru fiecare migrant refuzat, adică cu 600 de milioane de euro pe an. Practic, în oricare din cele două variante, România va deveni o țară care plătește pensii speciale pentru migranți indiferent dacă ăștia se află pe teritoriul României sau nu.
Observă, te rog, că de subiect nu discută nimeni, nici măcar AUR și USR, cei care joacă atât de neconvingător rolul de partide de opoziție. Iar asta nu s-ar putea petrece dacă n-am avea un subiect care să umple grilele de emisie. Adică greva profesorilor. Dacă înțelegi ce vreau să zic.
