Manelistic la maxim efectul cărții lui „Harry de la Anglia”. N-a citit-o nimeni încă, dar toată lumea are o părere. În general, proastă. Nu-mi dau seama ce efect urmărea fostul prinț al Marii Britanii, dar realitatea e că lumea e în general dezamăgită de el. Că „a dat din casă”. Că „sângele apă nu se face”. Că „etc”.
Partea bună este că această carte poate relansa moda autobiografiilor. Eu mă ofer, de exemplu, să scriu cel puțin șapte cărți similare, care vor ieși, cu siguranță, cu mult mai bune decât cartea a acestui debutant.
1. „Spare me, Bucharest” – autobiografia lui Nicușor Dan, nu neapărat cel mai prost, dar cu siguranță cel mai sictirit primar al Capitalei, pe care-l încurcă, în planurile sale, mai ales faptul că orașul este locuit. Dacă era gol îl făcea super.
2. „Spare me, Schengen” – autobiografia lui Klaus Iohannis, liderul celor care nu fac nimic pentru ca România să adere la un spațiu pe care-l merită. Inactivitatea poate fi foarte interesantă, să știi.
3. „Spare me, Romanian Language” – carte de colorat, cu autobiografia Vioricăi Dăncilă.
4. „Spare me, Emilia Șercan” – autobiografie comună a peste 100 de deputați, senatori, miniștri, secretari de stat, generali și directori.
5. „Spare me, Human Trafficking Crimes” – biografia tuturor șefilor poliției de frontieră din istoria României.
6. „Spare me, Patriotism” – autobiografia Ministrului Energiei, Virgil Popescu
7. „Spare me, Ridiculous” – autobiografia celui mai dezinvolt gafeur român din toate timpurile, Dan Barna.
Pot s-o țin așa până mâine, să știi. Dacă ai o editură caută-mă, în maxim 30 de zile îți garantez primul șpalt. Dacă o s-o sfârșești ca Andrew Tate nu e problema mea.
