Sesiunea parlamentară din această primăvară s-a dovedit una în care luptele politice au ținut prima pagină a ziarelor. Concluziile după această sesiune sunt următoarele: avem o majoritate măcinată de nemulțumirile interne și o opoziție incapabilă să ofere o alternativă și care să poată să preia guvernarea.
Factorii externi, precum procurorii sau președintele Iohannis, au contribuit foarte mult la modul în care s-a desfășurat ultima perioadă a acestei sesiuni parlamentare. La început de vară, putem să ne facem o imagine asupra modului în care ar putea să arate viitorul legislativ care va fi ales la alegerile din 2016.
1. PSD – rămâne cel mai mare partid din România și primul în preferințele românilor, care a reușit să își revină cât de cât după lovitura din noiembrie anul trecut, dar care este măcinat pe mai departe de niște lupte interne apărute ca urmare a problemelor „medico-juridice” ale lui Victor Ponta. Important pentru social-democrați este că nucleul partidului rămâne în jur de 40%, așa cum arată măsurătorile Avangarde și CIADO din ultima vreme. Ce are PSD iar celelalte partide nu prea au: are lideri locali puternici, are primari, are consilieri, poate oferi garanții celor care îl susțin. Pe scurt, are șanse de a avea din nou în jur de 40% la viitoarele alegeri.
2. PNL – fuziunea vechilor liberali cu vechii democrat-liberali face ca PNL să fie al doilea partid în intenția românilor, conform Avangarde și CIADO. În funcție de acțiunile pe care le vor avea în perioada următoare și de ajutorul pe care l-ar mai putea primi din surse externe, PNL are șanse să fie în coasta PSD la alegerile de anul viitor. Deocamdată, aceștia se bucură pe mai departe de votul de încredere primit de Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale și de încrederea românilor în acesta. După toamna aceasta vom ști cu siguranță unde se află PNL.
3. ALDE – surprinzător sau nu, partidul rezultat din fuziunea PLR și PC, se află pe locul 3 în intenția de vot a românilor conform unui sondaj CIADO dat publicității săptămâna trecută. Este vorba de un procent de 9%, cu 1 mai puțin decât scorul pe care și l-au propus liderii acestui partid. Șansele ALDE de a ajunge la mai mult de 10% sunt unele destul de mari, deoarece ei mizează pe electoratul vechilor liberali, nemulțumiți de fuziunea cu PDL, dar și pe electoratul nehotărât și de centru. La fel ca la PNL și la ALDE este foarte importantă imaginea liderului partidului și nivelul său de încredere. Călin Popescu-Tăriceanu se afla, conform unui sondaj Avangarde din 3 mai, la 43%. Acest lucru face ca acesta să tragă ALDE după el. Totuși, măsurătorile din perioada următoare vor arăta unde se situează această formațiune politică.
4. UDMR – dacă vor rămâne pe aceeași linie, de apărare într-un stil kamikaze a intereselor comunității maghiare, UDMR are șanse să își păstreze un număr consistent de parlamentari și în viitoarea legislatură. Lucrurile sunt puțin tulburi la acest moment, pentru că UDMR în ultima jumătate de an a reînceput să discute despre autonomie, despre drepturile maghiarilor.
5. UNPR – după scandalul creat în ultima perioadă, există posibilitatea ca UNPR să nu candideze la viitoarele alegeri cu PSD. Social-democrații, deîndată ce vor scăpa de povara guvernării și de nevoia susținerii din partea UNPR, nu vor putea să treacă peste trădarea de la votul pentru șefia SIE. Deja vocile din PSD sunt destul de critice la adresa partidului condus de Gabriel Oprea și consideră că partidul este șantajat de progresiști. De aceea, din viitorul legislativ ar putea să nu mai facă parte UNPR. Aceștia sunt pe aceeași „felie” de electorat cu PSD. Problema e că PSD, deși măcinat de conflicte la ora actuală, este un partid care se poate regenera, în vreme ce UNPR duce lipsă de lideri care să poată transforma partidul într-o forță politică. UNPR nu poate să fie mai mult de un partid balama. De asemenea, votul pe listă poate fi sentința la pieire a UNPR din Parlament. La acest moment nu se știe cât are UNPR de unul singur, deoarece toate sondajele dau UNPR la un loc cu PSD. Sondajele din 2012, Geopol sau CCSB, dădeau UNPR la un scor dezastruos de numai 2%. Situația probabil nu mai stă așa de rău, însă prognozele nu sunt foarte îmbucurătoare.
6. PMP – partidul condus de Eugen Tomac (front men) și de Traian Băsescu (creierul din spatele formațiunii), nu a reușit să convingă și nu pare a fi capabil. Problemele Elenei Udrea și plecarea acesteia de la conducerea partidului au făcut ca în presă să nu se mai vorbească despre Mișcarea Populară. Notorietatea partidului este susținută prin aparițiile lui Traian Băsescu la emisiunile de televiziune. PMP are o mare problemă în privința cadrelor și a conducerii. Nu are lideri care să îi poată trage după ei. Chiar dacă Elena Udrea nu era un astfel de lider, ea reprezenta un important element de imagine al PMP.
7. M10 – partidul Monicăi Macovei a fost renegat de către societatea civilă, mai exact de cei de la „Uniți Salvăm”, cea al cărui reprezentant s-ar fi vrut. Electoratul Facebook pe care se bazează acest partid este unul pe care nu îl poți controla și ale cărui mișcări nu le poți anticipa. Monica Macovei este un personaj politic a cărui imagine publică are de suferit, ea nefiind un lider carismatic sau un lider politic în adevăratul sens al cuvântului. Acest partid, în afară de Monica Macovei și Adrian Papahagi, nu are alți membri vizibili și cu notorietate.
Parlamentul care va rezulta în urma alegerilor de anul viitor ar putea să aibă doar 4 partide politice: PSD, PNL, UDMR și ALDE. În acest context, pentru prima dată am putea vedea cum UDMR nu va mai conta în ceea ce privește discuțiile pentru o majoritate și pentru guvernare. Lucrurile stau în acest fel la începutul verii. Am putea asista până la finalul acesteia la altă situație. Însă e de urmărit ce se va întâmpla după această vară „toridă” politic.
