Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu a acordat miercuri un interviu pentru PSnews.ro despre situația presei de investigație, în contextul în care ziua de 3 mai a fost declarată de către ONU „Ziua mondială a libertății presei”.
Astfel, întrebat dacă în prezent mai există mass media de investigație, Roșca Stănescu a răspuns afirmativ, însă a precizat că a avut loc o transformare substanțială. Mai precis, ziaristul a vorbit despre scăderea numărului de investigații pe teren, dar și despre accentul tot mai mare pus pe materialele de analiză, multe dintre acestea apărute în presa scrisă fiind apoi preluate de către televiziuni.
„Presa de investigație nu a murit, dar s-a tranformat substanțial în sensul că se bazează mult mai mult pe analiză și mult mai puțin pe cercetarea de teren. Ceea ce a murit din partea de investigație este cercetarea de teren. Deplasarea la fața locului a jurnalistului, așa cum se întâmpla în trecut și discuții cu persoanele vizate direct. Astea sunt lucrurile care au dispărut. Ceea ce însă s-a schimbat pozitiv este puterea de analiză și aici au rezistat ca ziariști de investigație cei care au capacitate analitică foarte dezvoltată și care știu să facă asocieri și care știu să se informeze cât mai complet utilizând mijloacele moderne: băncile de date, computerele șamd. Există o transformare, practic. Vedeți că marile dezvăluiri (și sunt – slavă Domnului! – dezvăluiri zi de zi) sunt făcute de jurnaliști de investigație și apoi sunt preluate de televiziuni. vedeți Lumea Justiției și dumneavoastră chiar, câte lucruri lansăm pe piață care apoi sunt preluate de televiziuni și dezbătute!” a spus Roșca Stănescu.
În ceea ce privește diferența dintre investigația jurnalistică autentică și materialele cunoscute în breaslă drept „servite” (articole gata primite, care nu mai necesită o muncă substanțială din partea jurnalistului), SRS a scos în evidență caracterul manipulatoriu al „servitelor”.
„Investigația te conduce către un anumit produs, către un anumit tip de informație, iar servirea unei știri e cum o ambalezi și cum o prezinți publicului. Aici sunt mai multe tipuri. E în funcție de publicul pe care îl ai. Dacă te adresezi unui public mai educat, mai cult, poți să prezinți știrea mai tehnic, mai elaborat, iar dacă publicul este de factură mai scăzută, atunci trebuie să simplifici modul de prezentare a informației. Asta dacă jurnalistul este cinstit. Dacă însă jurnalistul sau redacția depind excesiv de patron, de un grup de interese al acestuia și țin neapărat jurnaliștii să servească aceste interese, atunci știrea este prezentată întotdeauna deformat. Atunci este posibil ca și anumite dezvăluiri să fie comandate.
Investigația jurnalistică servită e manipulatoare. Are scopul de a manipula într-o anumită direcție. Nu e chiar fake news, dar este o știre deformată în mod intenționat. Dincolo vorbim de presă autentică”, a precizat Sorin Roșca Stănescu.
În acest punct, PSnews.ro a vrut să știe dacă actualul peisaj al presei de investigație se poate compara cu cel din anii ’90 sau 2000, când ziarul „Ziua” (patronat pe atunci de către SRS) a făcut istorie în acest segment al preocupărilor mediatice. La rândul lui, Roșca Stănescu a deplâns decesul investigației specifice presei tipărite, care presupunea „o responsabilitate mult mai mare”.
„Presa care exista la acea dată (vorbim despre anii 2000, până în 2010 cel mult), acea presă a murit. Acea presă nu mai există. Există un alt gen de presă, complet diferită. Și foarte mult e bazată pe Internet acum. E presă electronică și nu mai e presa aceea pe hârtie, care crea o responsabilitate mult mai mare. Cultura presei tipărite, a cuvântului tipărit e de altă natură decât cultura presei de Internet. De aceea apare impresia că informația nu rămâne și zboară asa, pur și simplu. Nu ai aceeași responsabilitate”, a afirmat jurnalistul.
Referitor la influența politicului și a economicului în ceea ce privește o investigație jurnalistică, Sorin Roșca Stănescu a atras atenția asupra faptului că starea materială precară a unei redacții favorizează această influență – ca, de altfel, și în România anilor ’90-2000.
„Politicul și economicul influențează într-o măsură foarte mare, dar asta s-a întâmplat întotdeauna. Și cu cât starea materială a redacțiilor este mai proastă, cu atât influența este mai mare. În România, spre deosebire de alte state europene (și m-aș grăbi să dau exemplu Franța), statul nu ajută cu nimic presa. Statul nu înțelege că presa este un serviciu public și că trebuie să primească și finanțare de la stat. În Franța, de pildă, când s-a declanșat criza economică din 2008, una din primele decizii ale Guvernului Francez a fost să ajute toată presa cu bani. Ca să salveze cât mai mult din ce se poate salva din casele de presă. Și au primit bani, pur și simplu, de la buget.
În anii ’90-2000, politicul și economicul influențau presa foarte mult. Dacă vă amintiți, presa era împărțită în tabere, exact pe motivații politice și economice. Ca și acum. Nici nu se poate altfel. Și în Statele Unite se întâmplă același lucru. Presa e foarte împărțită. Vedeți, în materie de politică, o parte a presei este cu Donald Trump, partea cealaltă este cu partidul Democrat și e contra lui Donald Trump. Așa a fost și înainte de alegeri, așa a fost și după”, a încheiat Roșca Stănescu.
